definiția elegante definiție dex

elegante

găsește rime pentru elegante
Cuvinte apropiate: elegant

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT

a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv.

ELEGÁNT, -Ă,

eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.

ELEGÁNT

adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. și fam.) șic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.

Elegant

grosolan, vulgar, necioplit, neelegant

elegánt

adj. m., pl. elegánți; f. sg. elegántă, pl. elegánte

ELEGÁN//T ~tă (~ți, ~te)

1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios și plăcut; cu grație. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust și conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganță; caracterizat prin eleganță. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. élégant, lat. elegans, ~ntis

ELEGÁNT, -Ă

adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].

ELEGÁNT, -Ă

adj. care prezintă, dovedește eleganță. (< fr. élégant, lat. elegans)

ELEGANT

la opt sute și un pol, la patru ace, la țol festiv, țigluit.

ELEGÁNȚĂ

s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.

ELEGÁNȚĂ

s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. lux.

Eleganță

ineleganță, vulgaritate

elegánță

s. f., g.-d. art. elegánței

ELEGÁNȚĂ

f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincție în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganței] /<fr. élégance, lat. elegantia

ELEGÁNȚĂ

s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].

ELEGÁNȚĂ

s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♢ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar