definiția divanul definiție dex

divanul

găsește rime pentru divanul

DIVÁN,

divane, s.n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ♢ Divan ad-hoc v. definitie/adhoc">ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ♢ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia divanul

DIVÁN,

divane, s.n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ♢ Divan ad-hoc v. definitie/adhoc">ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ♢ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia divanul

DIVÁN

s. v. sfat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia divanul

DIVÁN

s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia divanul

DIVÁN

s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia divanul

DIVÁN

s. v. sfat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia divanul

diván

s. n., pl. diváne/divánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia divanul

diván

s. n., pl. diváne/divánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia divanul

DIVÁN ~e

n. 1) Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. 2) (în Moldova și în Muntenia medievală) Sfat domnesc. 3) Adunare, ședință a acestui sfat. /<turc. divan
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia divanul

DIVÁN ~e

n. 1) Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. 2) (în Moldova și în Muntenia medievală) Sfat domnesc. 3) Adunare, ședință a acestui sfat. /<turc. divan
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia divanul

diván (-nuri),

s.n. – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb. divan, fr. divan, sp. diván. În Principate, la începutul sec. XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. Der. divăni, vb. (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din sb. divaniti; divanist, adj. (care aparține divanului); divanit, adj. (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, s.m. (ștafeta divanului); divan-chiatip, s.m. (copistul divanului); divan-efendi, s.m. (secretarul divanului); divan-sarai, s.n. (palatul divanului), din tc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia divanul

diván (-nuri),

s.n. – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb. divan, fr. divan, sp. diván. În Principate, la începutul sec. XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. Der. divăni, vb. (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din sb. divaniti; divanist, adj. (care aparține divanului); divanit, adj. (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, s.m. (ștafeta divanului); divan-chiatip, s.m. (copistul divanului); divan-efendi, s.m. (secretarul divanului); divan-sarai, s.n. (palatul divanului), din tc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia divanul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar