Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția disonante definiție dex
disonante
găsește rime pentru
disonante
Cuvinte apropiate:
disonant
DISONÁNT, -Ă,
disonanți
, -te,
adj. (
Adesea
fig.) Care
sună
neplăcut
, care
reprezintă
o
disonanță
. – Din fr.
dissonant.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia disonante
DISONÁNT
adj. v.
nearmonios
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia disonante
Disonant
≠
concordant
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia disonante
disonánt
adj. m., pl.
disonánți
;
f. sg.
disonántă
, pl.
disonánte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia disonante
DISONÁN//T ~tă (~ți, ~te)
Care
produce
o
disonanță
;
discordant
;
distonant
. /<fr.
dissonant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia disonante
DISONÁNT, -Ă
adj.
Neplăcut
pentru
auz
, care
produce
disonanță
. [< fr.
dissonant
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia disonante
DISONÁNT, -Ă
adj.
care
sună
neplăcut
, care
produce
disonanță
. (< fr.
dissonant
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia disonante
DISONÁNȚĂ,
disonanțe,
s.f. (Muz.)
Lipsă
de
consonanță
, de
armonie
între
sunete
;
asociere
de
sunete
de
înălțimi
diferite
. ♦
Asociere
nearmonioasă
de
silabe
sau de
cuvinte
;
cacofonie
. ♦ P. gener.
Lipsă
de
armonie
. – Din fr.
dissonance,
lat.
dissonantia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia disonante
DISONÁNȚĂ
s. v.
nepotrivire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia disonante
Disonanță
≠
consonanță
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia disonante
disonánță
s. f., g.-d.
art
.
disonánței
;
pl.
disonánțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia disonante
DISONÁNȚ//Ă ~e
f.
1)
muz.
Succesiune
sau
simultaneitate
de
sunete
care
discordează
din
punct
de
vedere
al
armoniei
muzicale
;
discordanță
;
distonanță
. 2)
lingv.
Succesiune
de
sunete
sau de
silabe
supărătoare
auzului
. 3)
Lipsă
de
acord
, de
proporții
(
între
părțile
componente
). /<fr.
dissonance,
lat.
dissonantia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia disonante
DISONÁNȚĂ
s.f.
Împerechere
de
sunete
sau de
note
muzicale
care
impresionează
neplăcut
auzul
. ♦
Întâlnire
neplăcută
auzului
între
silabe
sau
cuvinte
;
cacofonie
. ♦ (
Rar
)
Stridență
;
dezacord
. / < fr.
dissonance
, cf. lat.
dissonantia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia disonante
DISONÁNȚĂ
s. f.
1. (muz.)
asociere
de
sunete
care
impresionează
neplăcut
auzul
. ♢
întâlnire
neplăcută
auzului
între
silabe
sau
cuvinte
;
cacofonie
. 2. (p. ext.)
lipsă
de
armonie
,
dezacord
,
stridență
. (< fr.
dissonance
, lat.
dissonantia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia disonante
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK