vb. – 1. A mîngîia. – 2. (Refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. Lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Pușcariu 522; Candrea-Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentruevoluțiasemantică, cf. desfăta. Cihac, II, 495 explicăgreșit acest cuvînt prin intermediul mag. – Der. desmerdăciune, s.f. (înv., voluptate); desmierdător, adj. (mîngîietor, măgulitor).
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK