definiția dator definiție dex

dator

găsește rime pentru dator
Cuvinte apropiate: dator, datora, datori, mator, mator, zător

DATÓR, -OÁRE,

datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat fața de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da2).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dator

DATÓR

adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ să fac acest lucru.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dator

DATÓR

s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dator

datór

adj. m., pl. datóri; f. sg. și pl. datoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dator

DAT//ÓR ~oáre

(~óri, ~oáre) 1) Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie (bănească). ♢ A socoti (pe cineva) ~ a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat. ~ vândut care este încurcat în datorii bănești. 2) Care are obligația morală sau materială de a acționa într-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recunoștință (pentru un anumit serviciu); îndatorat. /<lat. debitorius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dator

datór (datoáre),

adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s.n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s.f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s.f. (înv., datorie, obligație); datornic, s.m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms dágent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dator
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar