cúre (-r, -rs), vb. –
1. A fugi, a merge în goană. –
2. A curge un lichid. –
3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. –
4. A se revărsa. –
5. A se scurge lichid dintr-un vas. –
6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. –
7. A se risipi, a se întinde. –
8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. –
9. A se scurge, a trece. –
10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. –
11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. –
12. A recădea. –
Var.
cura. Mr.
cur, curare,
megl.
cur. Lat.
cŭrrĕre (Pușcariu 455;
Candrea-Dens.,
451; REW 2412; DAR); cf. it.
correre,
prov.,
cat., sp.,
port.
correr, fr.
courir. Cf. și
curînd, curge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin
curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie
cură în loc de
curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu
cura „a curăța”, prin intermediul var. Der.
curător, adj. (care aleargă; curent);
curătoare, s.f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la
cura „a curăța”;
curător, s.n. (brînză în calup);
curăre, s.f. (înv.,
scurgere;
înv., spermă);
curătură, s.f. (vas pentru a transvaza vinul);
cursoare, s.f. (curs revărsare;
diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat.
cursoria;
cursură (var.
cursătură), s.f. (curs;
revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat.
cursura;
scure (var.
scura), vb. (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat.
excŭrrĕre;
scursoare (var.
scurs(ăt)ură), s.f. (scurgere;
flux;
puroi;
drojdie, depunere);
încura, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga;
refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu
Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *
incurrare, factitiv de la
currere, cf. Candrea-Dens.,
463;
încurătură (var.
încurătoare), s.f. (cursă de cai; hipodrom). – Cf.
cursă, curînd. Der. neol.
curent,
adj., din lat.
correntem, fr.
courant;
curent, s.m.;
curenta, vb. (a electrocuta);
curs, s.n., din fr.
cours;
cursă, s.f., din fr.
course;
cursier, s.m. (armăsar), din fr.
coursier,
înv.;
cursist, s.m.;
cursiv,
adj., din fr.
cursif;
cursivitate, s.f.;
curier, s.m., din fr.
courrier;
curtier, s.m., din fr.
courtier;
curtaj, s.n., din fr.
courtage.
