Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția curea definiție dex
curea
găsește rime pentru
curea
Cuvinte apropiate:
aurea
,
crea
,
cubea
,
cupea
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
curba
,
curbă
,
curcă
,
cure
,
curea
,
cureac
,
curet
,
curma
,
curmă
,
curmea
,
cursă
,
curta
,
curvă
,
durea
,
murea
CUREÁ,
curele
,
s.f.
1.
Fâșie
lungă
din
piele
,
cânepă
,
material
plastic
etc.;
spec
.
o
astfel
de
fâșie
folosită
ca
cingătoare
. ♢ Expr.
A-l ține
(pe cineva)
cureaua
(sau
curelele
)
= a avea
curaj
; a
cuteza
; a fi în
stare
(să...).
2.
(În
sintagma
)
Curea de
transmisie
=
a)
bandă
de
piele
sau de
pânză
continuă
,
flexibilă
și
rezistentă
, cu
ajutorul
căreia
se
poate
transmite
mișcarea
de
rotație
și
puterea
corespunzătoare
de la un
scripete
(sau un
arbore
) de
mașină
la
altul
;
b)
fig.
ceea ce
servește
ca
intermediar
pentru
a
transmite
ceva.
3.
(Înv. și pop.)
Măsură
de
lungime
egală
cu
circa
16
picioare
;
p. ext.
fâșie
lungă
și
îngustă
de
pământ
. – Lat.
corrigia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curea
CUREÁ
s. v.
centură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curea
CUREÁ
s. v.
nojiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curea
cureá
s. f.,
art
.
cureáua
,
g.-d.
art
.
curélei
;
pl.
curéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curea
CUR//EÁ ~éle
f.
1)
Fâșie
lungă
de
piele
sau din alte
materiale
având
diferite
întrebuințări
. 2)
Fâșie
din
piele
sau din
alt
material
, care
servește
la
încins
sau la
ajustat
îmbrăcămintea
;
cingătoare
;
brâu
;
cordon
;
centură
. ♢
A (nu)-l ține ~eaua
a (nu) se
simți
în
stare
să... 3):
~ de
transmisie
bandă
continuă
de
piele
sau de
pânză
rezistentă
, care
servește
pentru
transmiterea
mișcării
de
rotație
de la un
ax
la
altul
. [
Art
.
cureaua
; G.-D.
curelei
;
Sil
.
cu-
rea
] /<lat.
corrigia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curea
cureá (curéle),
s.f. –
1.
Fîșie
lungă
din
piele
,
material
plastic
etc.
folosită
ca
cingătoare
. –
2.
Bici
. –
3.
Șiret
de
piele
. –
4.
Centură
,
fașă
,
legătură
. –
5.
Toartă
,
mîner
de
piele
al unor
obiecte
grele
. –
6.
(Înv.)
Măsură
de 16
picioare
. –
7.
Limbă
de pămînt,
margine
de
grind
. –
8.
Dans
popular
. –
9.
(Înv.)
Joc
de
noroc
tipic
pentru
unii
șarlatani
care
frecventau
tîrgurile,
interzis
în 1820 de
domnitorul
Alexandru
Șuțu. – Mr.
curao
, megl.
curauă.
Lat.
corrigia
(
Diez
, I, 250;
DAR
).
Rezultatul
rom
. este
normal
, în
privința
fonetismului
, cf. Rosetti, I, 75;
totuși
, se
preferă
adesea
un der.
ipotetic
de la
corium
(Densusianu,
Rom
.,
XXXIII, 277), de
tipul
*
corella
(Pușcariu 459;
Iordan
,
Dift.,
59) sau *
coriella
(Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 79;
Pascu
, I, 73); însă cf.
sard
.
korria,
sp.
correa.
Sensul
7
apare
și în
sard
. – Der.
curelar
,
s.m. (
meșter
care
face
curele
,
hamuri
);
curelărie
,
s.f. (
meșteșugul
curelarului
;
atelierul
curelarului
);
curelușe
, s.f. (
bici
);
încurela
,
vb. (a strînge în
curele
, a
încinge
). Din
ro
,
par
a
proveni
ngr. ϰουρέλι „cîrpă” și ϰουρελιάζφ „ a
tăia
în fîșii; a
face
bucăți
”, și mag.
kurélye
(Edelspacher 17).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curea
CÚRE
vb. III v.
curge
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curea
CÚRE
vb. v.
alerga
,
curge
,
fugi
,
goni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curea
cúre
vb. III (înv.)
1.
a
alerga
, a
fugi
; a se
grăbi
.
2.
a
curge
.
3.
a se
rostogoli
, a se
înșira
, a se
întinde
.
4.
a se
decolora
.
5.
a
pica
, a
picura
, a
izvorî
.
6.
a se
desprinde
, a
cădea
.
7.
a
atârna
, a
spânzura
.
8.
a se
îngrămădi
, a
năvăli
, a
năpădi
.
9.
a se
desfășura
, a se
petrece
, a se
întâmpla
, a
decurge
.
10.
a
trece
, a se
scurge
.
11.
a
rezulta
, a
proveni
, a
deriva
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia curea
cúre (-r, -rs),
vb. –
1.
A
fugi
, a
merge
în
goană
. –
2.
A
curge
un
lichid
. –
3.
A se
scurge
, a
ieși
o
secreție
din
corp
. –
4.
A se
revărsa
. –
5.
A se
scurge
lichid
dintr-un
vas
. –
6.
A se
îngrămădi
, a
năvăli
, a se
îmbulzi
. –
7.
A se
risipi
, a se
întinde
. –
8.
(Înv.) A se
dezvolta
, a se
produce
. –
9.
A se
scurge
, a
trece
. –
10.
(Înv.) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. –
11.
A
cădea
, a se
vărsa
, a se
risipi
. –
12.
A
recădea
. – Var.
cura
. Mr.
cur
,
curare
, megl.
cur
. Lat.
cŭrrĕre
(Pușcariu 455;
Candrea
-
Dens
., 451; REW 2412;
DAR
); cf. it.
correre
, prov., cat., sp.,
port
.
correr
, fr.
courir
. Cf. și
curînd
,
curge
.
Este cuvînt înv.,
aproape
complet
substituit
în
literatură
prin
curge
(
totuși
, mai sînt
scriitori
care
preferă
să
scrie
cură
în
loc
de
curge
); însă este
comun
în
limbajul
popular
.
Asimilat
în
parte
cu
cura
„a
curăța
”, prin
intermediul
var. Der.
curător
,
adj. (care
aleargă
;
curent
);
curătoare
, s.f. (
vas
de
lemn
care
servește
la a
transvaza
vinul
), se
confundă
cu der.
identic
de la
cura
„a
curăța
”;
curător
, s.n. (brînză în
calup
);
curăre
,
s.f. (înv.,
scurgere
; înv.,
spermă
);
curătură
,
s.f. (
vas
pentru
a
transvaza
vinul
);
cursoare
, s.f. (
curs
revărsare
;
diaree
;
trecere
a
timpului
;
decurs
), cuvînt înv. (
sec
. XVII), pe care
Candrea
-
Dens
., 459
îl
derivă
direct
din lat.
cursoria
;
cursură
(var.
cursătură
), s.f. (
curs
;
revărsare
;
diaree
), cuvînt înv., pe care
DAR
îl
consideră
că
provine
direct
din lat.
cursura
;
scure
(var.
scura
), vb. (a
curge
, a se
revărsa
, a se
scurge
, a
trece
), pe care
Candrea
-
Dens
., 454
îl
deduce
din lat.
excŭrrĕre
;
scursoare
(var.
scurs
(
ăt
)
ură
), s.f. (
scurgere
;
flux
;
puroi
;
drojdie
,
depunere
);
încura
, vb. (a
fugi
, a
face
calul
să
fugă
;
despre
cai
, a
alerga
; refl., a se
fugări
, a se
urmări
vînatul
), pe care Pușcariu
Dacor.,
IV
, 687 și
DAR
îl
consideră
der. de la un lat. *
incurrare
,
factitiv
de la
currere
, cf.
Candrea
-
Dens
., 463;
încurătură
(var.
încurătoare
), s.f. (
cursă
de
cai
;
hipodrom
). – Cf.
cursă
,
curînd
. Der. neol.
curent
, adj., din lat.
correntem
, fr.
courant
;
curent
,
s.m.;
curenta
,
vb. (a
electrocuta
);
curs
,
s.n., din fr.
cours
;
cursă
,
s.f., din fr.
course
;
cursier
, s.m. (
armăsar
), din fr.
coursier
, înv.;
cursist
, s.m.;
cursiv
, adj., din fr.
cursif
;
cursivitate
, s.f.;
curier
, s.m., din fr.
courrier
;
curtier
, s.m., din fr.
courtier
;
curtaj
,
s.n., din fr.
courtage
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curea
CUREAUA VÂNĂRII
s. v.
bucar
,
curar
,
vânar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK