Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/cur
Gaseste rime pentru cuvantul cur
37 rezultate Dex Online pentru cur, cura (1 cur), cure
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: aur, bur, car (insectă), car (vehicul), car (piesă), câr, cer (arbore), cer (boltă), cer (elem. comp.), ceur, cir, ciur, cor, cu, cub, cub, cuc, cui, cul, cum, cur, cura (1 cur), cura (1 curez), cură, curb, cure, curm, curs, curt, cut, dur, fur, gur, jur, jur, mur, nur, pur, sur, șur, tur, tur, țur, ur, vur, zur

CUR, cururi, s.n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.
cur s. n., pl. cúruri
cur (cúruri), s.n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. . – Der. curar, s.n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn
a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul
a cădea cu curul în pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz.
a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.
a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva).
alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!
a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.
a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment.
căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)
cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare.
CURÁ1, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.
CURÁ2, curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.
CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.
curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră
curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză
A CUR//Á ~éz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren
curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s.n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s.f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s.f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s.f. (înv., puritate); curăție, s.f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s.f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s.f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s.f. (murdărie; excrement); curătură, s.f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s.f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich)curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.
CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].
CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)
CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.
CÚRE vb. III v. curge.
CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.
cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.
cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A curge un lichid. – 3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se scurge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se scurge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. cura. Mr. cur, curare, megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și curînd, curge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie cură în loc de curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu cura „a curăța”, prin intermediul var. Der. curător, adj. (care aleargă; curent); curătoare, s.f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la cura „a curăța”; curător, s.n. (brînză în calup); curăre, s.f. (înv., scurgere; înv., spermă); curătură, s.f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, s.f. (curs revărsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. cursoria; cursură (var. cursătură), s.f. (curs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. cursura; scure (var. scura), vb. (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(ăt)ură), s.f. (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); încura, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *incurrare, factitiv de la currere, cf. Candrea-Dens., 463; încurătură (var. încurătoare), s.f. (cursă de cai; hipodrom). – Cf. cursă, curînd. Der. neol. curent, adj., din lat. correntem, fr. courant; curent, s.m.; curenta, vb. (a electrocuta); curs, s.n., din fr. cours; cursă, s.f., din fr. course; cursier, s.m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; cursist, s.m.; cursiv, adj., din fr. cursif; cursivitate, s.f.; curier, s.m., din fr. courrier; curtier, s.m., din fr. courtier; curtaj, s.n., din fr. courtage.
curpapir, s.n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.
cur pictat expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.
drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.
femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni etc.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.