Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cur definiție dex
cur
găsește rime pentru
cur
Cuvinte apropiate:
aur
,
bur
,
car
(insectă),
car
(vehicul),
car
(piesă),
câr
,
cer
(arbore),
cer
(boltă),
cer
(elem. comp.),
ceur
,
cir
,
ciur
,
cor
,
cu
,
cub
,
cub
,
cuc
,
cui
,
cul
,
cum
,
cur
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
curb
,
cure
,
curm
,
curs
,
curt
,
cut
,
dur
,
fur
,
gur
,
jur
,
jur
,
mur
,
nur
,
pur
,
sur
,
șur
,
tur
,
tur
,
țur
,
ur
,
vur
,
zur
CUR
,
cururi
, s.n. (Pop.)
Șezut
,
popou
. – Lat.
culus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cur
CUR
s. v.
anus
,
dos
,
fund
,
popou
,
șezut
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cur
cur
s. n., pl.
cúruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cur
cur (cúruri),
s.n. –
1.
Șezut
,
fund
. –
2.
Anus
. –
3.
Buci
. –
4.
Fund
,
parte
posterioară
sau
inferioară
a unor
obiecte
. – Mr., megl., istr.
cur
. Lat.
cūlus
(Pușcariu 453;
Candrea
-
Dens
., 450; REW 2984;
DAR
); cf., it. sp.
culo,
prov., fr., cat.
cul
,
port
.
cú
. – Der.
curar
, s.n. (
opritoare
la
ham
);
curos
(var.
cureș
), adj. (cu
fundul
mare
);
curimănos
, adj. (cu
bucile
mari
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cur
a avea un băț în cur
expr. (vulg.)
a avea
mersul
țeapăn
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a avea viermi / mâncărici în cur
expr. (vulg.)
a nu avea
astâmpăr
, a nu-și
găsi
locul
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a cădea cu curul în pulă
expr. (adol., obs.)
a da de
necaz
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a cădea în cur după cineva
expr. (vulg.)
a se
îndrăgosti
de cineva, a fi
fascinat
de cineva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a da curului sare
expr. (vulg.)
a
face
un
lucru
în
mod
superficial
/ de
mântuială
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a-i intra bețele în cur / în fund
expr. (vulg. – d.
femei
)
a fi
foarte
slabă
, a avea
picioare
subțiri
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț
expr. (vulg.)
a nu-i
păsa
, a-i fi
indiferent
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a linge în cur
(
pe cineva
)
expr. (vulg.)
a
linguși
(
pe cineva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte!
expr. (glum. vulg.)
la
revedere
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte
expr.
a fi
inoportun
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a se da cu curul de pământ
expr. (adol., vulg.)
a se
supăra
; a se
enerva
, a se
înfuria
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
a se duce pe cur
expr. (adol., vulg.)
a avea
parte
de
necazuri
; a da
faliment
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
căzut în cur / în fund după
(
cineva / ceva
)
expr. (vulg.)
care
simte
o
atracție
puternică
(
față
de cineva / ceva
)
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
cu palma-n cur
expr. (vulg.)
cu
mâna
goală
,
fără
cele
necesare
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
CURÁ
1
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Rar
) A
îngriji
, a
trata
un
bolnav
sau o
boală
. ♦ Refl. A se
supune
unui
tratament
medical
, unei
cure
. – Din germ.
kurieren.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cur
CURÁ
2
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Reg
.) A
desface
frunzele
sau
boabele
de pe
știuleții
porumbului
. – Lat.
curare
„a
îngriji
, a
curăța
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cur
CURÁ
vb. v.
apăra
,
căuta
,
curăța
,
defrișa
,
despăduri
,
dezghioca
,
dezvinovăți
,
disculpa
,
distruge
,
îngriji
,
justifica
,
nimici
,
potopi
,
prăpădi
,
scuza
,
sfărâma
,
trata
,
zdrobi
,
zvânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cur
curá
(a
trata
un
bolnav
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáz
ă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cur
curá
(a
curăța
știuleții
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáză
/
cúră
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cur
A CUR//Á ~éz
tranz. (
bolnavi
,
maladii
)
A
supune
unei
cure
; a
trata
printr-un
regim
curativ
. /<germ.
kurieren
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cur
curá (-r, -át),
vb. –
1.
A
curăța
. –
2.
A
despăduri
, a
defrișa
. –
3.
A
desface
coaja
,
pielița
. –
4.
A
scoate
, a
elimina
, a
expulza
. –
5.
A
elibera
, a da
drumul
, a
slobozi
. –
6.
A
dezvinovăți
, a
absolvi
de
vină
. – Mr.
curare
„a
curăța
”. Lat.
curāre
(
Candrea
-
Dens
., 451; Tiktin,
Archiv.,
CXXXIII, 120;
Pascu
, I, 73; REW 2412;
DAR
); cf.
ven
.
curare
„a
curăța
un
pui
”, fr.
curer
, cat.
escurar
. Este
dublet
al lui
cura
, vb. (a
îngriji
un
bolnav
). Este
posibil
,
cum
presupune
DAR
(cf.
Cortés
127), ca
termenul
rom
. să fi
ajuns
să se
confunde
cu lat.
colare
„a
strecura
, a
curăța
un
lichid
”, al
cărui
rezultat
trebuia
să fie
identic
. – Der.
curat
, s.n. (
dezghiocatul
porumbului
);
curătoare
, s.f. (
placentă
, la
vacă
;
vas
de
lemn
,
blid
);
curat
,
adj. (
dezghiocat
,
desfăcut
,
defrișat
,
eliberat
;
iertat
;
curățit
;
lipsit
de
murdărie
,
pur
;
autentic
,
veritabil
,
adevărat
;
senin
,
clar
,
neprihănit
,
pur
;
inocent
,
drept
,
sincer
,
fidel
,
leal
;
sigur
,
exact
);
curăți
, vb. (a
înlătura
murdăria
, a
spăla
; a
defrișa
, a
despăduri
; a da
drumul
, a
elibera
; a
elimina
, a
expulza
; a
purifica
; a
vindeca
; a
despuia
; refl., a
pierde
totul
, a rămîne
fără
un
sfanț
; fam., a
muri
, a da ortu
popii
; fam., a
fura
, a șmangli; a da un
purgativ
; a
spăla
de
păcate
, a
salva
, a
izbăvi
, a
purifica
; refl., a se
justifica
, a se
dezvinovăți
);
necurăți
,
vb. (a
trăi
în
păcat
);
curățitor
,
adj. (care
curăță
;
purificator
);
curățitură,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
gunoi
;
resturi
);
curățiciune
, s.f. (înv.,
puritate
);
curăție
,
s.f. (
curăție
;
puritate
;
neprihănire
,
nevinovăție
;
purificare
;
integritate
,
lealitate
,
cinste
), cuvînt
puțin
înv.;
necurăție
, s.f. (
murdărie
;
păcat
,
faptă
rea
;
patimă
condamnabilă
;
viciu
;
menstruație
);
curățenie
, s.f. (
calitatea
de a fi
curat
;
puritate
;
neprihănire
;
menstruație
;
purgativ
;
cinste
,
corectitudine
; Arg.,
catastrofă
);
necurățenie
,
s.f. (
murdărie
;
excrement
);
curătură
,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
teren
desțelenit
;
coji
curățate
;
frunze
uscate
;
pleavă
,
ciuruială
);
curățitoare
, s.f. (
sită
,
ciur
).
Curat
,
mr., megl.
curat
, istr.
curǫt
,
ar
putea
fi și
reprezentant
direct
al lat.
curatus
(
Pascu
, I, 73; Densusianu,
GS
, III, 443), sau al lat.
colatus
(Pușcariu 457;
ZRPh.,
XXVII, 738; REW 2035a).
Prima
ipoteză
este mai
probabilă
și este
suficientă
, cf. calabr.
curare
„a
spăla
pînza”, comel.
kuratu
„
piele
argăsită
” (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
X, 132). Din
rom
.
provine
săs
.
curat
(ich)
„
curat
”.
Pentru
curătură
,
Candrea
-
Dens
., 452
propune
și o der.
directă
din
latină
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cur
CURÁ
vb. I. tr.
(
Rar
) A
îngriji
, a
trata
(un
bolnav
,
p. ext.
o
boală
). ♦
refl.
A se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. [P.i.
-rez
, conj. 3,6
-
re
. / cf. germ.
kurieren
, it., lat.
curare
– a
îngriji
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cur
CURÁ
vb.
I. tr. a
trata
un
bolnav
, o
boală
. II. refl. a se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. (< germ.
kurieren
, lat.
curare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cur
CUR-DE-GĂÍNĂ
s. v.
pecingine
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cur
CÚRE
vb. III v.
curge
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cur
CÚRE
vb. v.
alerga
,
curge
,
fugi
,
goni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cur
cúre
vb. III (înv.)
1.
a
alerga
, a
fugi
; a se
grăbi
.
2.
a
curge
.
3.
a se
rostogoli
, a se
înșira
, a se
întinde
.
4.
a se
decolora
.
5.
a
pica
, a
picura
, a
izvorî
.
6.
a se
desprinde
, a
cădea
.
7.
a
atârna
, a
spânzura
.
8.
a se
îngrămădi
, a
năvăli
, a
năpădi
.
9.
a se
desfășura
, a se
petrece
, a se
întâmpla
, a
decurge
.
10.
a
trece
, a se
scurge
.
11.
a
rezulta
, a
proveni
, a
deriva
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cur
cúre (-r, -rs),
vb. –
1.
A
fugi
, a
merge
în
goană
. –
2.
A
curge
un
lichid
. –
3.
A se
scurge
, a
ieși
o
secreție
din
corp
. –
4.
A se
revărsa
. –
5.
A se
scurge
lichid
dintr-un
vas
. –
6.
A se
îngrămădi
, a
năvăli
, a se
îmbulzi
. –
7.
A se
risipi
, a se
întinde
. –
8.
(Înv.) A se
dezvolta
, a se
produce
. –
9.
A se
scurge
, a
trece
. –
10.
(Înv.) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. –
11.
A
cădea
, a se
vărsa
, a se
risipi
. –
12.
A
recădea
. – Var.
cura
. Mr.
cur,
curare
, megl.
cur
. Lat.
cŭrrĕre
(Pușcariu 455;
Candrea
-
Dens
., 451; REW 2412;
DAR
); cf. it.
correre
, prov., cat., sp.,
port
.
correr
, fr.
courir
. Cf. și
curînd
,
curge
.
Este cuvînt înv.,
aproape
complet
substituit
în
literatură
prin
curge
(
totuși
, mai sînt
scriitori
care
preferă
să
scrie
cură
în
loc
de
curge
); însă este
comun
în
limbajul
popular
.
Asimilat
în
parte
cu
cura
„a
curăța
”, prin
intermediul
var. Der.
curător
,
adj. (care
aleargă
;
curent
);
curătoare
, s.f. (
vas
de
lemn
care
servește
la a
transvaza
vinul
), se
confundă
cu der.
identic
de la
cura
„a
curăța
”;
curător
, s.n. (brînză în
calup
);
curăre
,
s.f. (înv.,
scurgere
; înv.,
spermă
);
curătură
,
s.f. (
vas
pentru
a
transvaza
vinul
);
cursoare
, s.f. (
curs
revărsare
;
diaree
;
trecere
a
timpului
;
decurs
), cuvînt înv. (
sec
. XVII), pe care
Candrea
-
Dens
., 459
îl
derivă
direct
din lat.
cursoria
;
cursură
(var.
cursătură
), s.f. (
curs
;
revărsare
;
diaree
), cuvînt înv., pe care
DAR
îl
consideră
că
provine
direct
din lat.
cursura
;
scure
(var.
scura
), vb. (a
curge
, a se
revărsa
, a se
scurge
, a
trece
), pe care
Candrea
-
Dens
., 454
îl
deduce
din lat.
excŭrrĕre
;
scursoare
(var.
scurs
(
ăt
)
ură
), s.f. (
scurgere
;
flux
;
puroi
;
drojdie
,
depunere
);
încura
, vb. (a
fugi
, a
face
calul
să
fugă
;
despre
cai
, a
alerga
; refl., a se
fugări
, a se
urmări
vînatul
), pe care Pușcariu
Dacor.,
IV
, 687 și
DAR
îl
consideră
der. de la un lat. *
incurrare
,
factitiv
de la
currere
, cf.
Candrea
-
Dens
., 463;
încurătură
(var.
încurătoare
), s.f. (
cursă
de
cai
;
hipodrom
). – Cf.
cursă
,
curînd
. Der. neol.
curent
, adj., din lat.
correntem
, fr.
courant
;
curent
,
s.m.;
curenta
,
vb. (a
electrocuta
);
curs
,
s.n., din fr.
cours
;
cursă
,
s.f., din fr.
course
;
cursier
, s.m. (
armăsar
), din fr.
coursier
, înv.;
cursist
, s.m.;
cursiv
, adj., din fr.
cursif
;
cursivitate
, s.f.;
curier
, s.m., din fr.
courrier
;
curtier
, s.m., din fr.
courtier
;
curtaj
,
s.n., din fr.
courtage
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cur
curpapir,
s.n.
invar
. (vulg.) (
sul
de)
hârtie
igienică
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
cur pictat
expr. (vulg, peior.)
1.
om
fricos
.
2.
diletant
,
ageamiu
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
drum bătut și cur frecat
expr. (vulg.)
afacere
nerezolvată
;
efort
inutil
;
drum
făcut
de
pomană
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
femeie șnur, fără țâțe, fără cur
expr. (vulg., glum.)
femeie
exagerat
de
slabă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
gura bate curul
prov. (vulg.)
vorbele
spuse
în
pripă
atrag
după
sine
regrete
,
repercusiuni
etc.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cur
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK