cumắtru (métri),
s.m. –
1. Nașul în
raport cu
părinții copilului botezat. –
2. Termen de
adresare la
țară între oamenii de
aceeași vîrstă. Sl.
kŭmotrŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 27; Miklosich,
Lexicon, 326; Cihac, II, 86; Skok,
R. Études slaves, X, 186;
Graur,
BL, V, 94; Berneker 662; Vasmer 578). Cuvîntul este
general în sl.,
dar în
forme destul de
diferite de
rom. (bg., sb., cr.,
pol.,
rus.
kum, sb.
kumak);
astfel încît mai
mulți filologi (Philippide, II, 637; Pușcariu,
Dacor., III, 395; Rosetti,
BL,
VIII, 160;
DAR)
consideră der. din
rom.
imposibilă pe
baza sl., și se gîndesc la un m.
analogic de la
cumătră care, la rîndul lui,
ar proveni direct din lat.
commater; însă această der. nu a
fost suficient lămurită.
Lipsește un
studiu complet. – Der.
cumătră, s.f. (
nașă în
raport cu
părinți copilului botezat;
termen de
adresare la
țară între femei de
aceeași vîrstă);
cumetrie, s.f. (
înrudire spirituală;
intimitate,
încredere; bîrfeală;
ospăț care se
oferă de
obicei după
botez);
încumetri, vb. (a
contracta înrudire spirituală).