Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cuceresc definiție dex
cuceresc
găsește rime pentru
cuceresc
CUCERÍ,
cuceresc,
vb.
IV
.
I.
Tranz.
1.
A
cuprinde
, a
ocupa
, a
supune
un
teritoriu
cu
puterea
armelor
. ♦ A
doborî
ceva prin
luptă
susținută
; A
câștiga
.
2.
Fig. A-și
atrage
simpatia
, a
câștiga
dragostea
sau
bunăvoința
cuiva.
II.
Tranz. și refl. (Înv.) A (se)
supune
, a (se)
închina
; a (se)
ruga
umilindu-se. – Lat.
*conquerire
(=
conquirere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cuceresc
CUCERÍ
vb.
1.
a
lua
, a
ocupa
, (înv.) a
cuprinde
, a
dobândi
, a
prinde
, a
stăpâni
.
(După
lupte
crâncene
au ~
cetatea
.)
2.
v.
subjuga
.
3.
v.
repurta
.
4.
v.
câștiga
.
5.
a
câștiga
.
(A ~
simpatia
tuturor
.)
6.
v.
încânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cuceresc
CUCERÍ
vb. v.
închina
,
pleca
,
preda
,
supune
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cuceresc
A cuceri
≠ a
elibera
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia cuceresc
cucerí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
cucerésc,
imperf. 3 sg.
cucereá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cucereáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cuceresc
A CUCER//Í ~ésc
tranz.
1) A
lua
în
stăpânire
cu
forță
armată
; a
ocupa
. 2) A
capta
prin
însușiri
deosebite
(
pentru
a
câștiga
simpatia
,
dragostea
sau
bunăvoința
). 3) A
obține
prin
luptă
sau prin
muncă
susținută
. /<lat.
conquerire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cuceresc
cucerí (cucerésc, cucerít),
vb. –
1.
A
cuprinde
, a
supune
, a
ocupa
un
teritoriu
prin
arme
. –
2.
(Refl.) A se
supune
, a se
preda
, a
omagia
. –
3.
(Refl.) A se
umili
, a
implora
cu
umilință
. Lat.
*conquaerĕre
, în
loc
de
conquirĕre
(Pușcariu 425;
Candrea
-
Dens
., 318; REW 2155;
DAR
); cf. prov.
conquerer,
fr.
conquérir
.
Sensul
1 este neol., din fr.
conquérir
.
Evoluția
care
indică
sensul
2 pare
normală
,
fără
să fie
necesară
ipoteza
unei
influențe
sl.,
presupusă
de
Candrea
-
Dens
. – Der.
cucerit
, adj. (
umil
;
pios
);
cuceritor
, adj. (care
cucerește
);
cucerie
, s.f. (înv.,
simplitate
,
umilință
;
pioșenie
);
cuceritură
, s.f. (înv.,
respect
nemărginit
);
necucerit
, adj. (
arogant
);
cucernic
, adj. (
respectuos
;
cinstit
;
pios
);
cucernicie
, s.f. (
pioșenie
,
evlavie
);
cucernicește
, adv. (
evlavios
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cuceresc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK