Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/croi
Gaseste rime pentru cuvantul croi

18 rezultate Dex Online pentru definitie croi, croi

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: căoi, ceroi, cioi, coi, coroi, crai, cri, croc, croi, croi, croit, crom, cron, crop, cros, crot, crov, roi (s.m.), roi (s.n.), roi (vb.), vroi
CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).
CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).
CROI s. v. croială, tăietură.
CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-și tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul își ~ drum prin munți.)
CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.
CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-și tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul își ~ drum prin munți.)
CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.
CROI s. v. croială, tăietură.
croi s. n., pl. cróiuri
croí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. și pl. croiáscă
croí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. și pl. croiáscă
croi s. n., pl. cróiuri
A CRO//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ♢ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti
A CRO//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ♢ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti
croí (croiésc, croít), vb. – 1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. – Der. croială, s.f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s.n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s.f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s.f. (briceag de pantofar); croitor, s.m. (meseriaș care croiește și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s.f. (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, s.f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s.f. (meseria croitorului); croitorit, s.n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s.f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).
croí (croiésc, croít), vb. – 1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. – Der. croială, s.f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s.n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s.f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s.f. (briceag de pantofar); croitor, s.m. (meseriaș care croiește și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s.f. (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, s.f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s.f. (meseria croitorului); croitorit, s.n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s.f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.