cotropí (-pésc, -ít),
vb. –
1. A
acoperi, a
astupa. –
2. A
ocupa, a
umple. –
3. A
invada, a
călca în
picioare. – Var. (înv.)
cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma.
Formație expresivă, ca în
cazurile vb.
(în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji;
fonetic și
semantic coincide cu
cotroci.
Celelalte ipoteze par hazardate: din sl.
otrabiti „a
tăia” (Cihac, II, 88); din lat.
*contorpire în
loc de
contorpere (Tiktin;
Candrea-
Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a
acoperi casa” (Diculescu,
Elementele, 472); din v. germ.
*thorp „
turmă,
mulțime”, în
forma lat.
troppus,
ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (
Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139;
Dacor., VIII, 292;
DAR; Pușcariu,
Lr., 273; cf.
împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi
bănuit caracterul expresiv al
formației, comparînd-o cu
cotroci „a
iscodi, a
cerceta”. – Der.
cotropitor, adj. (
invadator);
descotropi, vb. (a
elibera, a
slobozi;
Banat, a
descoperi, a
dezveli).