Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cotoarele definiție dex
cotoarele
găsește rime pentru
cotoarele
COTÓR,
(
1, 2
)
cotoare
,
s.n., (
3
)
cotori
,
s.m.
1.
S.n.
Tulpină
,
lujer
(la
legume
și la
plante
erbacee
) care
susține
frunzele
,
fructul
sau
florile
. ♦
Partea
de
jos
a unei
tulpini
.
Cotorul
viței
.
♦
Cocean
(
3
). ♦
Rest
nefolositor
dintr-un
obiect
uzat
. ♦ (Fam.)
Mătură
foarte
uzată
.
2.
S.n.
Parte
,
loc
unde se
leagă
sau unde se
cos
foile
unei
cărți
,
ale
unui
registru
,
ale
unui
caiet
etc. ♦
Parte
a unui
chitanțier
, a unui
bonier
etc.
rămasă
după ce s-au
rupt
jumătățile
detașabile
ale
foilor
;
partea
fiecărei
foi
care
rămâne
în
chitanțier
,
bonier
etc. după
predarea
chitanței
.
3.
S.m. (La
ființe
;
rar
)
Partea
dinspre
rădăcină
a unei
pene
, a unei
cozi
sau a unui
fir
de
păr
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cotoarele
COTÓR
s.
1.
tulpină
.
2.
rădăcină
, (
reg
.)
măcău
.
(~ul
cozii
calului
.)
3.
(
reg
.)
bute
. (~
la
penele
de
pasăre
.)
4.
coadă
.
(~ul
măturii
.)
5.
matcă
, (
rar
)
sușă
.
(~ al unui
chitanțier
.)
6.
v.
cocean
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cotoarele
COTÓR
s. v.
cocean
,
mâner
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cotoarele
cotór
s. n., pl.
cotoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cotoarele
COT//ÓR ~oáre
n.
1)
(la
plante
)
Tulpină
care
susține
frunzele
,
florile
și
fructele
. 2)
Partea
de
jos
a
tulpinii
.
~orul
viței
de
vie
.
3)
(la
chitanțiere
)
Parte
rămasă
după
ruperea
foilor
detașabile
. 4)
(la
cărți
,
registre
,
caiete
etc.)
Parte
laterală
unde se
leagă
foile
. 5)
(la
fructe
,
legume
)
Mijloc
tare
;
cocean
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cotoarele
cotór (-oáre),
s.n. –
1.
Bucată
,
piesă
sau
parte
care
unește
două
obiecte:
coadă
,
peduncul
,
pețiol
,
mîner
etc. –
2.
Parte
unde se
leagă
sau
cos
filele
unei
cărți
. –
3.
Trunchi
,
tulpină
,
lujer
. –
4.
Ciot
(de
membru
),
mont
. –
5.
Ciot
(de
creangă
). –
6.
Mîner
. –
7.
Cocean
,
știulete
. –
8.
Rest
,
reziduu
. –
9.
Resturi
de
paie
. –
10.
(Arg.)
Bani
.
Origine
necunoscută
,
dar
probabil
expresivă: cf.
cotrobăi
.
Celelalte
ipoteze
nu
par
probabile: din mag.
kötö
„
legat
zdravăn
” (Cihac, II, 493); din lat.
captorius
(
Candrea
-
Dens
., 400); din lat. *
coactorium
„
loc
unde se
îmbină
două
obiecte
” (
DAR
); din sb.
katarište
„
lance
de
drapel
”) (Bogrea,
Dacor.,
IV
, 802).
Sensul
10, după
Graur
143,
vine
din țig.
kotor
„
bucată
” (cf. Besses 54); este însă mai
probabil
ca țig. să
provină
din
rom
., cu
sensul
de „
bucată
în
general
”, ceea ce nu
exclude
faptul
de a fi
intrat
din
nou
în
rom
. cu
sensul
particular
de „
bani
”. Der.
cotoros
,
adj. (
tare
,
dur
);
cotori
, vb. (a
lega
vița
de
vie
; a
curăța
de
lăstari
via
; a
jumuli
o
pasăre
; a
lovi
, a
bate
);
cotorit
, s.n. (
curățire
de
lăstari
a
viței
);
cotoreală
, s.f. (cotorit;
bătaie
;
furt
);
cotorai
, s.m. (
persoană
care
curăță
lăstari
);
cotoraie
, s.f. (
pensetă
de
epilat
;
bunuri
gospodărești
,
obiecte
casnice
);
încotora
, vb. (refl., a
crește
o
plantă
, a se
dezvolta
; a
îmbina
, a
uni
două
obiecte
; a
trăi
o
pereche
fără
a se
căsători
, a
trăi
în
concubinaj
);
cotoroi
, vb. (a
scruta
, a
iscodi
);
cotorosi
, vb. (a
scociorî
, a
căuta
), pe care
DAR
îl
explică
prin mag.
kotorázni
, și care pare mai
curînd
rezultatul
unei
confuzii
cu
cotorosi
„a
scăpa
de ceva”;
cotreang
, s.m. (
tulpină
de
trestie
care nu se
dezvoltă
normal
);
cotring
, s.m. (
ciorchine
);
cotrobol
,
s.m. (
resturi
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cotoarele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK