copleșí (copleșésc, – ít),
vb. –
1. A
împovăra, a covîrși, a
năpădi. –
2. A
apăsa, a
oprima, a
sufoca.
Creație expresivă, care pare a se
baza pe
aceeași rădăcină imitativă ca
pleoști „a
zdrobi”;
pentru valoarea expresivă a lui
co-, cf.
cofleși, comînji, cotropi. S-a
propus ca
etimon un lat. *
complexare sau *
complexire (Tiktin;
Candrea-
Dens., 391; REW 2102), care nu pare
posibil, cf.
Graur,
BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt
obscur, după Philippide, II, 708, sau
poate legat de
alb.
kaplis „a
bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der.
copleșeală, s.f. (
apărare);
copleșitor, adj. (
apăsător).