copítă (copíte),
s.f. –
1. Partea cornoasă care
acoperă terminațiile degetelor la
copitate. –
2. Ciupercă (
Polyporus fomentarius). – Megl.
cupită. Sl.
kopyto (Miklosich,
Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg.
kopito, sb.
kòpito,
rus.
kopito. Este
dublet al lui
căpută. – Der.
copita, vb. (a
lovi cu
copita);
copitat, adj. (care are copite);
copitariță, s.f. (
burete de
stejar);
copitos, adj. (care are copite;
rezistent ca o
copită).