definiția consonantei definiție dex

consonantei

găsește rime pentru consonantei

CONSONÁNT, -Ă

, consonanți, -te, adj. (Muz.: despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.

CONSONÁNT

adj. (MUZ.) armonios. (Acord ~.)

consonánt

adj. m., pl. consonánți; f. sg. consonántă, pl. consonánte

CONSONÁN//T ~tă (~ți, ~te)

1) (despre acorduri) Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios. Acord ~. Interval ~. Fraze ~te. 2) (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, ~ntis, fr. consonant

CONSONÁNT, -Ă

adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante].

CONSONÁNT, -Ă

adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ♢ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans)

CONSONÁNTĂ

, consonante, s.f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.

CONSONÁNTĂ

s. v. consoană.

consonántă

s. f. → sonantă

CONSONÁNTĂ

s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante].

CONSONÁNTĂ

s. f. consoană. (< germ. Konsonant)

CONSONÁNȚĂ

, consonanțe, s.f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance.

CONSONÁNȚĂ

s. v. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potri-veală, potrivire.

CONSONÁNȚĂ

s. v. acord.

Consonanță

distonanță, discordanță, disonanță

consonánță

s. f., g.-d. art. consonánței; pl. consonánțe

CONSONÁNȚ//Ă ~e

f. 1) Ansamblu de sunete armonioase. 2) Uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte. 3) Succesiune de sunete. /<fr. consonance

CONSONÁNȚĂ

s.f. 1. (Muz.) Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. (Fig.) Acord, înțelegere, potrivire de opinii. [Cf. fr. consonance, lat. consonantia, it. consonanza].

CONSONÁNȚĂ

s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ♢ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar