definiția concordantei definiție dex

concordantei

găsește rime pentru concordantei

CONCORDÁNT,

-Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.

CONCORDÁNT

adj. 1. coincident, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.)

Concordant

discordant, disonant

concordánt

adj. m., pl. concordánți; f. sg. concordántă, pl. concordánte

CONCORDÁN//T ~tă (~ți, ~te)

Care concordă; cu proprietatea de a concorda. Versiuni ~te. /<fr. concordant

CONCORDÁNT, -Ă

adj. Care concordă. ♢ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante].

CONCORDÁNT, -Ă

adj. care concordă. o noțiuni ĕ = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ĕ = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante)

CONCORDÁNȚĂ

, concordanțe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din fr. concordance.

CONCORDÁNȚĂ

s. 1. coincidență, echivalență, (livr.) congruență. (~ unor elemente.) 2. v. po-trivire. 3. acord, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livr.) consonanță. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 4. v. armonie.

Concordanță

decalaj, discordanță, neconcordanță

concordánță

s. f., g.-d. art. concordánței; pl. concordánțe

CONCORDÁNȚ//Ă ~e

f. Caracter concordant; coincidență; congruență. ♢ ~a timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. /<fr. concordance

CONCORDÁNȚĂ

s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ♢ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuiecorespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza].

CONCORDÁNȚĂ

s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). o ă timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. ♢ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< fr. concordance)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar