definiția compozitii definiție dex

compozitii

găsește rime pentru compozitii
Cuvinte apropiate: compozitiv

COMPOZÍT, -Ă,

compoziți, -te, adj., s.f., s.n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ♢ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S.n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia compozitii

COMPOZÍT

adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia compozitii

compozít

adj. m., pl. compozíți; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia compozitii

COMPOZÍT2 ~e

n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia compozitii

COMPOZÍ//T1 ~tă (~ți, ~te)

Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. compo-sités, lat. compositus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia compozitii

COMPOZÍT

adj. Făcut, compus din elemente disparate. ♢ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia compozitii

COMPOZÍT, -Ă

adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. o ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia compozitii

COMPOZÍTE

s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia compozitii

COMPOZÍTE

s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia compozitii

COMPOZÍȚIE,

compoziții, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. ♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune. 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia compozitii

COMPOZÍȚIE

s. 1. v. cântec. 2. (MUZ.) partitură, (rar) partițiune. (I-a înmânat ~ pentru a o executa.) 3. bucată, piesă. (O anumită ~ muzi-cală, literară etc.) 4. v. compunere. 5. v. structură. 6. v. componență. 7. v. cules.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia compozitii

compozíție

s. f. → poziție
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia compozitii

COMPOZÍȚI//E ~i

f. 1) Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituție; structură; factură; componență. 2) Operă artistică (mai ales muzicală). 3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor după care se compune muzica. Clasă de ~. 4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini. 5) rar Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoștințelor lui; compunere. 6) Aliaj de cositor cu destinație specială. [Art. compoziția; G.-D. compoziției; Sil. -ți-e] /<fr. composition, lat. compositio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia compozitii

COMPOZÍȚIE

s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia compozitii

COMPOZÍȚIE

s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ♢ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ♢ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♢ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♢ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♢ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia compozitii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar