Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția competente definiție dex
competente
găsește rime pentru
competente
Cuvinte apropiate:
competent
,
competinte
COMPETÉNT, -Ă,
competenți
, -te,
adj.
1.
Care este
bine
informat
într-un
anumit
domeniu
; care este
capabil
, care este în
măsură
să
judece
un
anumit
lucru
.
2.
Care are
atribuția
,
căderea
,
autoritatea
legală
să
facă
ceva;
îndreptățit
. [Var.: (înv.)
competínte
adj.] – Din fr.
compétent
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia competente
COMPETÉNT
adj.
1.
bun
,
capabil
,
destoinic
,
dotat
,
experimentat
,
încercat
,
înzestrat
,
pregătit
,
priceput
,
valoros
,
versat
,
vrednic
, (
rar
)
preparat
, (înv. și pop.)
harnic
, (pop.)
cercat
, (înv.)
ispitit
,
mândru
,
practic
,
practicos
,
practisit
,
putincios
.
(Un
inginer
~.)
2.
v.
avizat
.
3.
v.
chemat
.
4.
v.
autorizat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia competente
Competent
≠
incompetent
,
necompetent
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia competente
competént
adj. m., pl.
competénți
;
f. sg.
competéntă
,
pl.
competénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia competente
COMPETÉN//T ~tă (~ți, ~te)
1) Care
dispune
de
informație
vastă
; cu
cunoștințe
profunde
. 2) Care
poate
să se
ocupe
de o
anumită
problemă
; în
drept
să
studieze
o
afacere
.
Autoritate
~
tă
.
Judecată
~
tă
.
/<fr.
compétent
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia competente
COMPETÉNT, -Ă
adj.
1.
Care este
bine
informat
, cu o
părere
bazată
pe
cunoașterea
lucrurilor
;
priceput
.
2.
Care are
căderea
,
autoritatea
legală
de a
face
ceva. [Var.
competinte
adj.
invar
. / < fr.
compétent
, cf. lat.
competens
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia competente
COMPETÉNT, -Ă
adj.
1. care este
bine
informat
într-un
domeniu
;
capabil
,
priceput
. 2. care are
căderea
,
autoritatea
legală
de a
efectua
ceva. (< fr.
compétent
, lat.
competens
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia competente
COMPETÉNȚĂ,
competențe,
s.f.
Capacitate
a cuiva de a se
pronunța
asupra
unui
lucru
, pe
temeiul
unei
cunoașteri
adânci
a
problemei
în
discuție
;
capacitate
a unei
autorități
, a unui
funcționar
etc. de a
exercita
anumite
atribuții
. ♢ Expr.
A fi de
competența
cuiva
= a
intra
în
atribuțiile
cuiva.
A-și
declina
competența
= a se
declara
lipsit
de
autoritate
(
legală
) sau
fără
pregătirea
necesară
pentru
a
judeca
o
chestiune
sau
pentru
a se
pronunța
într-o
problemă
. [Var.:
competínță
s.f.] – Din fr.
compétence.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia competente
COMPETÉNȚĂ
s.
1.
v.
capacitate
.
2.
v.
calitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia competente
Competență
≠
incompetență
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia competente
competénță
s. f., g.-d.
art
.
competénței
;
pl.
competénțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia competente
COMPETÉNȚ//Ă ~e
f.
1)
Caracter
competent
. 2)
Ansamblu
de
informații
teoretice
și
practice
.
A avea ~. A
studia
cu ~. 3)
Per
-
soană
competentă
.
A
consulta
o ~.
[G.-D.
competenței
] /<fr.
compétence
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia competente
COMPETÉNȚĂ
s.f.
1.
Pricepere
,
cădere
de a se
pronunța
asupra
unei
probleme
, de a
face
ceva;
capacitate
a unei
autorități
, a unui
funcționar
etc. de a
exercita
anumite
atribuții
. ♢
A fi de
competența
cuiva
= a
intra
în
atribuțiile
cuiva;
a-și
declina
competența
= a se
declara
fără
autoritate
sau
fără
pregătirea
necesară
pentru
a se
pronunța
într-o
problemă
.
2.
Particularitate
a unui
agent
morfogenetic
(
apă
,
vânt
,
ghețar
) de a
deplasa
elementele
unei
roci
. [Var.
competință
s.f. / cf. fr.
compétence
, it.
competenza
, lat.
competentia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia competente
COMPETÉNȚĂ
s. f.
1.
capacitate
a cuiva de a se
pronunța
asupra
unei
probleme
, de a
face
ceva. 2.
aptitudine
,
calitate
a unei
autorități
, a unui
funcționar
de a
exercita
anumite
atribuții
. ♦ a fi de
ă
cuiva = a
intra
în
atribuțiile
cuiva; a-și
declina
~ a = a se
declara
fără
autoritate
,
fără
pregătirea
necesară
sau
legală
pentru
a
soluționa
un
litigiu
. 3.
știința
lingvistică
implicită
,
interiorizată
de
subiecții
vorbitori
ai unei
limbi
. 4.
particularitate
a unui
agent
morfogenetic
de a
deplasa
elementele
unei
roci
. 5. (biol.)
capacitate
a
celulelor
de a
reacționa
la
semnale
de
dezvoltare
. (< fr.
compétence
, lat.
competentia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia competente
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK