definiția combinare definiție dex

combinare

găsește rime pentru combinare
Cuvinte apropiate: combinare

COMBINÁRE

, combinări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grupconțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – V. combina.

COMBINÁRE

s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare.

combináre

s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări

COMBINÁRE

s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grupconțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina].

COMBINÁRE

s. f. 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grupconțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. (

COMBINÁ

, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINÁ

vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

combiná

vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. și pl. combínă

A COMBINÁ combín

tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare

A SE COMBINÁ se combínă

intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) A se uni printr-o reacție chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare

combiná (combín, combinát),

vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner. – Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s.f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s.n., din fr. combinaison; combinagiu, s.m. (Arg., crai, muieratic).

COMBINÁ

vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].

COMBINÁ

vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ♢ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (

combina,

combin v.r. 1. a avea o relație intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar