definiția comandat definiție dex

comandat

găsește rime pentru comandat
Cuvinte apropiate: comanda, comandant, comandat, comandă, comânda, comândat

COMANDÁT

, -Ă, comandați, -te, adj. 1. (Despre mișcări, acțiuni) Executat printr-o comandă (3). 2. (Despre camerele unei locuințe) Care comunică între ele; (despre apartamente) cu camere care comunică între ele. – V. comanda.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia comandat

comandát

adj. m., pl. comandáți; f. sg. comandátă, pl. comandáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia comandat

COMANDÁT, -Ă

adj. (despre camerele unei locuințe) care comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia comandat

COMANDÁ

, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din fr. commander.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia comandat

COMANDÁ

vb. 1. v. ordona. 2. v. conduce. 3. (TEHN.) a controla, a regla. (A ~ un sistem tehnic.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia comandat

comandá

vb., ind. prez. 1 sg. cománd, 3 sg. și pl. comándă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia comandat

A COMANDÁ cománd

tranz. 1) (armate, trupe, detașamente etc.) A conduce, exercitându-și autoritatea printr-o comandă. 2) (acțiuni) A anunța printr-o comandă sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă la comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă într-un local de consum. /<fr. commander
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia comandat

comandá (cománd, comandát),

vb. – A ordona, a da un ordin. – Var. (Trans.) comînda, (înv.), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. Fr. commander. – Der. comandă, s.f. (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucov., prostituată), din germ. Kommando, înainte de pol. komenda (sec. XVIII); comenduială, s.f. (ordin), sec. XVIII; comenduire, s.f. (comandă); comandant (var. înv. comendant), s.m. (șef militar), din fr. commandant, și înainte din pol., rus. komendant, sec. XVII; comîndaș (var. comanduitor), s.m. (comandant, șef), sec. XVIII; comandor, s.m. (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, s.n. (comandă, poruncă; ordin de executare), din fr. commandement; comandatură, s.f. (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din germ. Kommandatur; comandorie, s.f., din fr. commanderie; comandir, s.m. (înv., comandant), din rus. komandir. Cf. dubletul comînda.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia comandat

COMANDÁ

vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia comandat

COMANDÁ

vb. tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia comandat

COMÂNDÁ

, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia comandat

COMÂNDÁ

, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia comandat

COMÂNDÁ

vb. v. jertfi, sacrifica.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia comandat

COMÂNDÁ

vb. v. pomeni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia comandat

COMÂNDÁ

vb. v. jertfi, sacrifica.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia comandat

COMÂNDÁ

vb. v. pomeni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia comandat

comândá

vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia comandat

comândá

vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia comandat

A COMÂND//Á ~éz

tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia comandat

A COMÂND//Á ~éz

tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia comandat

comîndá (-d, -át),

vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s.f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s.n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia comandat

comîndá (-d, -át),

vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s.f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s.n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia comandat
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar