Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția coarde definiție dex
coarde
găsește rime pentru
coarde
Cuvinte apropiate:
coardă
,
coardă
,
coarne
COARDA-IÉLELOR
s. v.
silnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia coarde
COÁRDĂ
1
,
coarde
, s.f.
1.
Fir
elastic
confecționat
din
metal
, din
intestine
de
animale
etc., care
întins
pe
anumite
instrumente
muzicale
,
produce
, prin vibrare,
sunete
;
strună
. ♢ Expr. (Fam.)
A
atinge
(pe cineva)
la
coarda
sensibilă
(sau
simțitoare
) = a se
adresa
cuiva
punând
accentul
pe un
fapt
la care acesta este mai
sensibil
; a
lăuda
, a
măguli
pe cineva.
A
întinde
coarda
până se
rupe
(sau
plesnește
) sau
a
întinde
prea
tare
coarda
= a
împinge
până la
extrem
o
situație
, a
depăși
limitele
îngăduite
într-o
situație
dată. ♦ (La pl.) (
Grup
de)
instrumente
muzicale
cu
strune
. ♢
Coardă
vocală
=
fiecare
dintre
formațiile
ligamentoase
simetrice
care
aparțin
laringelui
și prin
vibrarea
cărora
se
produc
sunete
.
Coardă
dorsală
=
schelet
intern
situat
în
partea
dorsală
la
cefalocordate
.
2.
Fir
împletit
de
sfoară
,
păr
etc. care ține
întinse
capetele
unui
arc
.
3.
(
Mat
.)
Segment
de
dreaptă
care
unește
două
puncte
ale
unei
curbe
sau
extremitățile
unui
arc
de
cerc
.
4.
Sfoară
care
leagă
brațele
ferăstrăului
și care, prin
răsucire
cu o pană,
întinde
pânza
metalică
a
uneltei
.
5.
(La pl.)
Cele
trei
rânduri
de
frânghii
întinse
pe
laturile
ringului
de
box
pentru
a
împiedica
pe
boxeri
să
iasă
sau să
cadă
de pe
ring
.
6.
Frânghie
sau
sfoară
mai
groasă
de care se
servesc
gimnaștii
pentru
a
executa
diverse
exerciții
;
frânghie
cu care se
joacă
copiii
,
sărind
ritmic
peste
ea;
frânghie
folosită
de
alpiniști
în
ascensiuni
.
7.
Ramură
(
tânără
și
elastică
) a
butucului
viței
de
vie
. ♦
Fiecare
dintre
vițele
sau
nuielele
unei
împletituri
.
8.
(Pop.)
Vână
,
nerv
,
mușchi
,
tendon
,
ligament
(care se
încordează
la
anumite
mișcări
).
9.
Șuviță
consistentă
desprinsă
dintr-o
masă
de
sirop
de
zahăr
care a
fiert
prea
mult
și este
prea
tare
legat
.
10.
(Pop.)
Bârnă
sau
grindă
mare
și
groasă
care
susține
tavanul
casei
(și de care se
atârnă
diferite
lucruri
). [Pl. și:
corzi
] – Lat.
chorda
(cu unele
sensuri
după fr.
corde
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia coarde
COÁRDĂ
2
,
coarde
, s.f. (
Reg
.)
Spadă
,
sabie
. [Var.:
coártă
s.f.] – Cf. magh.
kard
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia coarde
COÁRDĂ
s.
1.
(MUZ.)
strună
.
(~ a unei
viori
.)
2.
(
TEHN
.)
sfoară
,
strună
.
(~ a
ferăstrăului
.)
3.
(prin Mold. și Olt.)
săgeată
. (~ a
unui
arc
de
vânătoare
.)
4.
(
TEHN
.)
arc
.
(~ la un
mecanism
.)
5.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
crac
,
punte
.
(~ la
compasul
dogarului
.)
6.
(
reg
.)
coadă
,
rână
,
strună
.
(~ la
crâsnicul
de
pescuit
.)
7.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
apărătoare
,
ceatlău
,
gânj
,
lambă
,
legătură
,
prăjină
.
(~ la
proțapul
saniei
.)
8.
v.
braț
.
9.
(
BOT
.)
viță
.
(
Buciumul
de
vie
are mai
multe
~e.)
10.
(ANAT.)
coardă
dorsală
v.
notocordă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia coarde
COÁRDĂ
s. v.
crucea
dinapoi
,
spadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia coarde
coárdă
(anat.,
bot
., constr., fiz., geom.,
industria
lemnului
,
zootehnie
,
fir
,
funie
) s. f., g.-d.
art
.
coárdei
;
pl.
coárde
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coarde
coárdă
(
strună
,
parte
a
năvodului
,
spadă
) s. f., g.-d.
art
.
coárdei
;
pl.
coárde
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coarde
coárdă
(
frânghie
la
ringul
de
box
,
bârnă
la
casă
) s. f., g.-d.
art
.
córzii
,
pl.
corzi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coarde
COÁRD//Ă
1
~e
f.
1)
Fir
elastic
,
flexibil
, care,
fiind
fixat
la
instrumente
muzicale
(
vioară
,
pian
etc.),
produce
oscilații
acustice
;
strună
.
~ de
chitară
.
♢
Orchestră
de ~e
orchestră
alcătuită
din
instrumente
muzicale
cu coarde.
A
întinde
~a până se
rupe
a
întrece
măsura
în ceva. 2)
Segment
de
dreaptă
care
unește
două
puncte
ale
unei
curbe
plane
,
fără
a o
intersecta
. 3)
Sfoară
care
leagă
brațele
unui
ferăstrău
cu
rama
,
pentru
a ține
întinsă
pânza
. 4)
Sfoară
având
la
capete
două
mânere
, cu care se
joacă
copiii
sărind
peste
ea sau se
folosește
în unele
exerciții
sportive
. 5)
pop.
Țesut
conjunctiv
,
membranos
,
alb
-
sidefiu
,
rezistent
, care
leagă
mușchii
de
oase
;
tendon
. ♢
~
ele
vocale
cele
două
membrane
simetrice
ale
laringelui
, a
căror
vibrație
produce
vocea
. 6)
Curbura
gâtului
la
cal
(
acoperită
de
coamă
). 7)
Ramură
din
tulpina
viței
de
vie
. 8)
Șuviță
de
sirop
de
zahăr
sau de
dulceață
prea
tare
legat
. [G.-D.
coardei
;
Sil
.
coar-dă
] /<lat.
chorda
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia coarde
COÁRDĂ
2
corzi
f.
1)
Grindă
de
susținere
a
tavanului
la o
casă
țărănească
. 2)
pl.
Cele
trei
frânghii
întinse
pe
laturile
ringului
de
box
. [G.-D.
corzii
;
Sil
.
coar-dă
] /<lat.
chorda
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia coarde
coárdă (coarde),
s.f. –
1.
Fir
elastic
care,
întins
pe
anumite
instrumente
muzicale
,
produce
, prin vibrare,
sunete
;
strună
. –
2.
Funie
, frînghie,
sfoară
groasă
. –
3.
Sfoară
. –
4.
Șiret
,
legătură
. –
5.
Strună
de
chitară
. –
6.
Urzeală
,
bătătură
. –
7.
Tendon
sau
ligament
care se
încordează
la
anumite
mișcări
. –
8.
Lăstar
. –
9.
Rădăcină
aeriană
. –
10.
Arc
,
resort
. –
11.
Bîrnă sau
grindă
mare
care
susține
tavanul
. –
12.
Grindă
diagonală
,
tirant
. –
13.
La
jocul
de
biliard
,
punct
cîștigat prin
trei
lovituri
. –
14.
Viscozitate
,
întărire
caracteristică
marmeladei
sau
jeleului
. – Var. (înv.)
cord
. Mr.
coardă
, megl.
coardă
„
grajd
”. Lat.
chŏrda
(Pușcariu 387;
Candrea
-
Dens
., 380; REW 1881;
DAR
); cf.
alb
.
kordëzë
, it., prov., cat.,
port
.
corda
, fr.
corde
, sp.
cuerda
.
Apare
în
doc
. slavo-
rom
. începînd cu 1408. La
sensul
13,
Graur
,
BL,
V, 58,
vede
o
confuzie
a lui
coardă
„
strună
” cu fr.
cuarte
;
însăși
fr.
corde
se
folosește
ca
termen
de
biliard
.
Sensul
de „bîrnă”
ar
fi
balcanic
, după Jud,
ZRPh.,
XXXVIII, 25, cf. ngr. ϰόρδα;
dar
este mai
puțin
probabil
să fie
deja
lat., cf.
sard
.
kordáu
„bîrnă” (Wagner 115). – Der.
cordiș
, adv. (
pieziș
,
oblic
);
cordui,
vb. (a strînge cu
putere
);
cordar
, s.m. (
sforar
, frînghier; la
vioară
,
căluș
,
scaun
;
măciucă
,
bîtă
;
ferăstrău
de
mînă
), la care
sensul
de „
căluș
” pare a fi
împrumutat
din fr.
cordier
;
corda
, vb. refl. (a se
nărui
, mai
ales
o
grămadă
de
lemne
);
cordaj
, s.n., din fr.
cordage
;
încorda
, vb. (a
contracta
mușchii
, a
întări
; a
întinde
; a
trage
de, a
supune
unei
tensiuni
; a
acorda
un
instrument
; a strînge o
legătură
; a
lega
vița
de
vie
; a
îndrepta
, a
ridica
, a
așeza
; a
lupta
, a
asuda
, a (se)
strădui
, a
face
eforturi
);
încordător
,
s.m.
rar
, (
diavolul
);
încordătură
,
s.f. (
tensiune
;
efort
;
spasm
)
descorda
, vb. (a
slăbi
, a
diminua
tensiunea
; a
modera
). Din
rom
.
provine
bg.
korda
(Capidan,
Raporturile
,
206).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia coarde
coárdă (coarde),
s.f. –
Spadă
. – Mr.
coardă
.
Sl.
korŭda
, cf. sb.,
rus
.
korda
,
ceh
.,
pol
.
kord
(Berneker 569; Vasmer 624),
alb
.
kordë
. După
DAR
, din mag.
kard.
Sec
. XVI, înv.,
azi
numai
în Trans. – Der.
cordenci
,
s.n. (frînă la
războiul
de
țesut
;
cuțit
la
melița
mecanică
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia coarde
coardă
,
corzi
s.f. (peior.)
1.
prostituată
.
2.
nimfomană
.
3.
om
ipocrit
/
fățarnic
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coarde
coardă penală
expr. (peior.)
1.
prostituată
luată
în
vizorul
poliției
.
2.
(
deț.
)
homosexual
pasiv
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coarde
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK