Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ciucure definiție dex
ciucure
găsește rime pentru
ciucure
Cuvinte apropiate:
ciucire
,
ciuciure
,
ciucur
,
ciucure
,
ciucurei
,
ciucurel
,
ciucuri
CIÚCURE
,
ciucuri
, s.m.
1.
Ornament
făcut
dintr-o
împletitură
sau dintr-un
mănunchi
de
fire
, cu care se
împodobesc
marginile
unui
covor
,
ale
unei
draperii
, unui
obiect
de
îmbrăcăminte
etc. ♢
Loc
. adj. și adv.
(
Plin
) ciucure (de...
sau
cu...)
= (
încărcat
) până la
refuz
(de... sau cu...).
2.
(
Rar
)
Țurțur
de
gheață
. ♦ (La pl.;
urmat
de
determinări
)
Ornamente
de
cristal
sau de
sticlă
care
atârnă
de
marginile
candelabrelor
sau
ale
lămpilor
. [Var.:
ciúcur
s.m.] – Cf. lat.
cicculum
(=
ciccum
„
ciorchine
”).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ciucure
CIÚCURE
s.
canaf
, (pop.)
motocel
, (înv. și
reg
.)
peleș
, (
reg
.)
frânghie
,
roit
,
tuftur
,
țarțam
,
țurțur
, (Transilv.)
boit
, (prin Transilv. și
Maram
.)
șalang
, (Olt.)
țorțoloș
, (înv.)
piuscul
,
săgeac
.
(
Căciuliță
cu ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciucure
ciúcure
s. m.,
art
.
ciúcurele
;
pl.
ciúcuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ciucure
CIÚCUR//E ~i
m.
1)
Ornament
constând
dintr-un
mănunchi
de
fire
legate
sau
împletite
, cu care se
împodobește
marginea
unor
obiecte
;
canaf
. ♢
Plin
~
încărcat
peste
măsură
. 2)
Fiecare
dintre
ornamentele
de
cristal
sau de
sticlă
, care
atârnă
la o
lustră
. 3)
pop.
Țurțur
de
gheață
. /cf. lat.
cicculum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ciucure
ciúcure (ciúcuri),
s.m. –
1.
Moț
,
smoc
de
păr
. –
2.
Ornament
făcut
dintr-un
mănunchi
de
fire
,
canaf
. –
3.
Pompon
. –
4.
Franj
,
ceapraz
. –
5.
Țurțur
de
gheață
. –
6.
Lacrimă
de
cristal
, la
candelabre
. –
7.
Ciorchine
. – Istr.
cicur
. Din
ciuc
„
smoc
,” pe
baza
unui pl.
astăzi
puțin
folosit
,
ciucuri
, de la care s-a
refăcut
un
nou
sing
. Nu
poate
proveni
din mag.
csukor, csokor
(Cihac, II, 491; Gáldi,
Dict.,
172),
deoarece
cuvîntul mag. este un
împrumut
dialectal
în
rom
. Pare
puțin
probabilă
der.
propusă
de
DAR
, din lat.
ciccum
‹ gr. ϰίϰϰος „
partea
cărnoasă
a
rodiei
” (cf. REW), sau de la dim. său *
cicculum
(Pușcariu,
Studii
istrorom.,
II, 226). Der.
ciucuri
,
vb. (a
face
ciucuri
);
ciucurar,
s.m. (
fabricant
de
pasmanterie
);
ciucuriu
, adj. (
moțat
);
ciucuros,
adj. (cu
multe
ornamente
);
înciucura,
vb. (a
împodobi
; a
încărca
). Din
rom
. sau din mag.
provine
sb.
čokur
„
nod
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ciucure
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK