chiostéc (chiostecuri),
s.n. –
1. (Înv.)
Piedică pusă la
picioarele cailor. –
2. (Înv.)
Șiret cu care se
lega gulerul pelerinelor. –
3. Muc de
țigară. – Var.
chioștec, chiștoc. Mr.
chiustecă, megl.
chiustec(ă). Tc.
köstek „
piedică” (Miklosich,
Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι,
alb.
kjostek, bg.
kjusteka. – Der.
chiștocar, s.m. (Arg.,
sărac,
cerșetor).