catrán
s.m. –
1. Lichid vîscos de
culoare închisă,
gudron. –
2. Chin,
grijă,
amărăciune. – Mr.
cătrane, megl.
cătran. Tc.
katran (din
arab.
alqitrān, de unde și sp.
alquitrán,
port.
alcatrão, fr.
goudron), cf. it.
catrame, ngr. ϰατράμι,
alb.
katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin
intermediul sb.
katran sau al mag.
katrány, de
aceeași proveniență. Der.
cătrăni, vb. (a da cu
catran; a
supăra, a
amărî; refl., a se
înfuria, a
turba);
cătrăneală, s.f. (
acțiunea de a (se)
cătrăni;
amărăciune);
cătrănitură, s.f. (
cătrăneală);
cătrănos, adj. (
plin de
catran);
cătrăniță, s.f. (Trans.,
chibrit).
Dubletul neol.
gudron, s.n., din fr., a
dat naștere vb.
gudrona. Edelspacher 16 se gîndește,
desigur în
mod greșit, că mag.
provine din
rom.