cîrciumă (cîrciumi),
s.f. –
Local unde se
consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var.
cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der.
săi). Sl.
krŭčĭma (Miklosich,
Slaw. Elem., 27;
Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg.
krŭčma, sb., slov.
krčma, mag.
korcsima. Der.
cîrciumar, s.m. (
proprietar de cîrciumă);
cîrciumăreasă, s.f. (
nevastă de cîrciumar;
femeie care are o cîrciumă;
plantă ornamentală,
Zinnia elegans);
cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a
trafica, a
specula);
cîrciumărie, s.f. (
îndeletnicirea de cîrciumar);
cîrciumărit, s.n. (
îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold.,
contribuție pe cîrciumi, care
reprezenta cinci lei pe
an în
sec. XVIII);
cîrciumăriță (mai
adesea crîșmăriță), s.f. (cîrciumăreasă). Der.
reprezintă adesea forme sl., cf. bg.
krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr.
krčmariti (‹ sl.
kručĭmiti).