Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția caraie definiție dex
caraie
găsește rime pentru
caraie
Cuvinte apropiate:
caraib
,
carate
,
carăte
,
cardie
,
carie
,
carpie
,
călaie
,
călâie
,
cărare
,
cărâie
,
cărânie
,
căroaie
,
cârâi
,
cârâie
,
cârâire
,
cârâit
,
cârșie
,
crăie
cărîie (-îi),
s.f. –
Urmă
lăsată
pe
trup
de
sudoare
și
murdărie
,
jeg
. Lat. *
carōnia
, cf. it.
carogna
, fr.
charogne
, sp.
carroña
(REW 1707), toate
su
sensul
primitiv
de „
cadavru
”. Pe
lîngă
un
sens
secundar
natural
, de „
puturos
” (cf.
port
.
carronho
, valenc.
carronya
și v. engad.
karuoñ
„
leneș
”, cu
aceeași
evoluție
a
rom
. „
puturos
”), se pare că a
existat
de
asemenea
o
confuzie
cu
ideea
de „
definitie
/râie">rîie”, al
cărei
cuvînt este
aproape
identic
, cf. sp.
carroñar
„a
cauza
rîia”. Întrucît sp.
roña
înseamnă
firesc
și
rîie
și „
jeg
”,
semantismul
nu
oferă
nici o
dificultate
pentru
rezultatul
rom
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caraie
CÂRÂÍ,
cấrâi
, vb.
IV
.
1.
Intranz. (
Despre
unele
păsări
; la
pers
. 3) A
scoate
sunete
caracteristice
,
neplăcute
,
scurte
și
guturale
.
2.
Intranz. Fig. (Peior.) A
vorbi
cu un
ton
ascuțit
și
strident
, care
trădează
ostilitate
.
3.
Tranz. Fig. (Fam.) A
cicăli
, a
bate
la
cap
pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se
certa
.
Toată
ziua
se cârâie.
–
Câr
+ suf.
-îi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caraie
CÂRÂÍ
vb. v.
bodogăni
,
cicăli
,
ciondăni
,
ciorovăi
,
dăscăli
,
plictisi
,
sâcâi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caraie
cârâí
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
cârâie,
imperf. 3 sg.
cârâiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caraie
A CÂRÂÍ cârâi 1.
intranz.
1)
(mai
ales
despre
găini
)
A
scoate
sunete
scurte
,
guturale
și
repetate
caracteristice
speciei
; a
face
„
câr
-
câr
”; a
chirăi
. 2)
fig. depr. (
despre
oameni
)
A
vorbi
pe un
ton
strident
. 2.
tranz. fig. (
persoane
)
A
deranja
reproșând
și
creând
diferite
lucruri
; a
cicăli
; a
morocăni
. /
câr
+ suf. ~
âi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caraie
CÂRẤIE,
cârâie
, s.f. (
Rar
)
Dâră
,
dungă
(de
sudoare
). –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caraie
cârâie
s. f.,
art
.
cârâia
,
g.-d.
art
.
cârâiei
;
pl.
cârâie,
art
.
cârâiele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caraie
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK