Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cara definiție dex
cara
găsește rime pentru
cara
Cuvinte apropiate:
ara
,
ăra
,
bara
,
bară
,
cabă
,
cabra
,
caca
,
cadă
,
cadra
,
cadră
,
cafa
,
cafă
,
caia
,
cajă
,
cala
,
cală
,
camă
,
cana
,
cană
,
cană
,
capă
,
capră
,
car
(insectă),
car
(vehicul),
car
(piesă),
cara
,
carab
,
carar
,
caras
,
caraș
,
carat
,
card
,
carda
,
cardă
,
care
,
carfă
,
caria
,
caro
,
carp
,
cart
,
carta
,
cartă
,
casa
,
casă
,
cașa
,
cașă
,
cata
,
cața
,
cață
,
cauă
,
cavă
,
caza
,
cază
,
căca
,
căra
,
cărat
,
cărâm
,
căta
,
cătră
,
câlă
,
câr
,
cârav
,
câră
,
cârâi
,
cârc
,
cârcă
,
cârd
,
cârjă
,
cârjă
,
cârmă
,
cârn
,
cârpă
,
cârță
,
câță
,
ceară
,
cera
,
cira
,
coară
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
dara
,
dară
,
dâra
,
dâră
,
fară
,
fără
,
gara
,
gară
,
gâra
,
hara
,
hâră
,
iară
,
mâră
,
nara
,
nară
,
oară
,
oară
,
ocară
,
para
(s.f.),
para
(elem. de comp.),
para
(vb.),
pară
,
păra
,
pâră
,
pâră
,
rara
,
săra
,
săra
,
sără
,
scară
,
tara
,
tară
,
târă
,
țară
,
țâră
,
vara
,
vară
,
vară
,
văra
,
zară
CARÁ,
carále
s.f. v.
caro
.
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia cara
cară-te!
interj.
pleacă
!,
du
-te!,
fugi
!,
dispari
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cara
CAR DE ASÁLT
s. v.
tanc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cara
CĂRÁ,
car
, vb. I.
1.
Tranz. A
duce
ceva dintr-un
loc
în
altul
; a
transporta
(în
cantități
mari
). ♢ Expr.
A căra
apa
cu
ciurul
= a
munci
în
gol
, a se
agita
fără
rezultat
.
A căra cuiva
(
la
)
pumni
(sau
palme
,
gârbace
etc.) = a da cuiva
multe
lovituri
cu
pumnul
(sau cu
palma
, cu
biciul
etc.), a
bate
zdravăn
pe cineva.
A-l căra
(pe cineva)
păcatele
= a se
lăsa
dus
,
târât
oarecum
fără
voie
.
2.
Refl. (
Rar
) A se
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♦ (Fam.) A
pleca
repede
(și pe
furiș
) de
undeva
; a se
cărăbăni
. – Lat.
*carrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cara
CĂRÁ
vb.
1.
a
duce
, a
purta
, a
transporta
, (
reg
.) a
cărăbăni
, (înv.) a
podvodări
, a
transportarisi
.
(
Doi
sanitari
~
bolnavul
.)
2.
v.
pleca
.
3.
v.
fugi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cara
cărá
vb., ind. prez. 1 sg.
car
,
3 sg. și pl.
cáră;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cara
A CĂRÁ car
tranz. (
obiecte
sau
ființe
)
A
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♢
~
apă
cu
ciurul
a
munci
fără
nici un
rost
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cara
A SE CĂRÁ mă car
intranz. pop.
A
pleca
de
undeva
(
repede
și pe
furiș
); a se
cărăbăni
. /<lat.
carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cara
cărá (cár, át),
vb. –
1.
A
duce
, a
transporta
cu
carul
sau cu
căruța
. –
2.
A
transporta
, a
duce
. –
3.
A da
lovituri
,
pumni
. –
4.
A
lua
cu
sine
, a
duce
, a
tîrî
. –
5.
(Refl.) A se
cărăbăni
. –
6.
(Arg.) A se
face
nevăzut
, a
chiuli
. În
general
, este
considerat
der. de la un lat. *
carrāre
, de la
carrus
(Pușcariu 285;
Candrea
-
Dens
., 255; REW 1721;
DAR
); însă
formația
lat. nu pare
normală
.
Ar
fi de
așteptat
forma
*
carriare
, ca în calabr.
carriare
, napol.
carreare,
fr.
charrier
, sp. (
acarrear
). Este
posibil
să se fi
produs
o
contaminare
cu lat.
chalāre
„a
coborî
”, de unde it.
calare
, sp.
calar
(REW 1487); acest
ultim
cuvînt
ar
explica
mai
bine
sensul
3 din
rom
. Cf.
totuși
v.
sard
.
carrare
„a căra” (Atzori 90). La
sensul
6 se
poate
să fi
intervenit
o
contaminare
cu țig.
kere
„a
casa
”, cf.
cărel
.
Der.
cărat
,
s.n. (
acțiunea
de a căra,
transport
);
cărător
,
s.m. (
hamal
);
cărător
, s.n. (
coș
,
coșarcă
);
cărătură
, s.f. (
cărat
);
cărel
,
interj. (
valea
!,
întinde
-o!),
probabil
datorită
contaminării
cu țig.
kere
„a
casa
” (
Graur
134);
cărăuș
,
s.m. (
persoană
care cară,
transportator
;
cea
de a
doua
stea
din
Ursa
Mare
), cu duf. -
uș
;
cărăușesc
,
adj. (
propriu
cărăușilor
);
cărăuși
, vb. (a căra, a
transporta
cu
carul
; a
face
cărăușit
);
cărăușit
, s.n. (
cărat
). Din
rom
.
provine
bg.
karam
„a
conduce
” (Capidan,
Raporturile
,
205).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cara
CẤRĂ
s.f. (Pop.; în expr.)
A se ține de câra cuiva
= a
stărui
pe
lângă
cineva, a
depune
insistențe
pentru
a
determina
pe cineva să
facă
un
lucru
.
A fi în câră cu cineva
= a fi în
ceartă
, în
dușmănie
cu cineva. – Din
cârâi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cara
CÂRĂ
s.
(IHT.; Cobitis
aurata
balcanica
)
(
reg
.)
sacagiță
,
sfârlă
, (prin Bucov.)
sacăucă
, (prin Mold.)
smorlă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cara
CÂRĂ
s. v.
zvârlugă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cara
câră
s. f., g.-d.
art
.
cârii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cara
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK