Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția canis definiție dex
canis
găsește rime pentru
canis
Cuvinte apropiate:
anis
,
cais
,
canid
,
canin
,
canis
,
canisă
,
caniș
,
caniv
,
căni
,
cănit
CANÍȘ
s.m.
Specie
de
câini
cu
părul
creț
. – Din fr.
caniche.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia canis
caníș
s. m., pl.
caníși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia canis
CANÍȘ
m.
1)
Rasă
de
câini
cu
părul
creț
,
folosită
mai
ales
la
vânătoarea
pe
baltă
. 2)
Câine
din această
rasă
. /<fr.
caniche
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia canis
CANÍȘ
s.m.
Specie
de
câini
cu
părul
creț
. V.
pudel
. [< fr.
caniche
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia canis
CANÍȘ
s. m.
câine
de
agrement
cu
părul
creț
, cu
aspect
frumos
. (< fr.
caniche
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia canis
CẤINE,
câini
, s.m.
1.
Animal
mamifer
carnivor
,
domesticit
,
folosit
pentru
pază
,
vânătoare
etc. (
Canis
familiaris
). ♢ Expr. (
Ir
.)
A
trăi
(sau
a se
înțelege
, a se
iubi
etc.)
ca
câinele
cu
pisica
sau
a se
mânca
ca
câinii
,
se
spune
despre
două
sau mai
multe
persoane
care nu se
înțeleg
deloc
, nu se
pot
suferi
, se
dușmănesc
și se
ceartă
întruna
.
A
tăia
frunză
la
câini
= a
trândăvi
; a nu avea nici o
ocupație
.
A
trăi
ca
câinele
la
stână
= a
trăi
bine
.
Nu e nici
câine
, nici
ogar
= nu are o
trăsătură
distinctivă
, o
situație
clară
.
Nu-i
numai
un
câine
scurt
de
coadă
= mai e și
altcineva
sau
altceva
de
felul
celui cu care
avem
de-a
face
;
caracteristica
,
aspectul
în
discuție
e
comun
și
altora
.
Viață
de
câine
=
viață
grea
,
plină
de
lipsuri
. (
Ir
.)
Umblă
câinii
cu
covrigi
(sau
colaci
)
în
coadă
= e
mare
belșug
. ♦
Epitet
dat
unui
om
rău
,
hain
.
2.
Compuse: (pop.)
Câinele
-
Mare
=
numele
unei
constelații
boreale
(din care
face
parte
și
Sirius
);
Câinele
-
Mic
=
numele
unei
constelații
boreale
,
situată
între
Hidra
și
Orion
;
câine
-de-
mare
=
rechin
de
talie
mică
, de
culoare
albastră
-
cenușie
, cu
câte
un
spin
la
aripioarele
dorsale
(
Achanthias
vulgaris
)
;
câinele
-
babei
=
larva
unor
fluturi
de
noapte
, sub
formă
de
vierme
mare
și
păros
, cu un
cârlig
chitinos
la
unul
dintre
capete
.[Var.: (
reg
.)
cấne
s.m.] – Lat.
canis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia canis
CÂINE
s.
1.
(ZOOL.; Canis
familiaris
)
(
rar
)
lătrător
.
2.
(ENTOM.)
câinele
-
babei
= (
reg
.)
molie
,
mâța
-
popii
.
(~ este
larva
unor
fluturi
de
noapte
.)
3.
(ASTRON.)
câinele
-
mare
= (pop.)
dulăul
(
art
.);
câinele
-
mic
= (pop.)
cățelul
(
art
.).
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia canis
câine
s. m., pl.
câini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia canis
CÂÍN//E ~i
m.
1)
Mamifer
carnivor
de
talie
mijlocie
, din
familia
canidelor
,
domesticit
și
folosit
la
pază
,
vânătoare
etc. ♢
Nici ~ nici
ogar
se
spune
despre
omul
care nu are o
poziție
bine
determinată
.
A
tăia
frunze
la ~i
a se
ocupa
cu
nimicuri
.
A
trăi
ca ~
ele
cu
pisica
(a se
mânca
ca ~ii)
a fi în
relații
rele
; a se
dușmăni
.
(
Undeva
)
umblă
~ii cu
colaci
în
coadă
se
spune
când
cineva
crede
, că
undeva
se
trăiește
foarte
bine
.
Nu-i
numai
un ~
scurt
de
coadă
mai
sunt
oameni
sau
situații
de
felul
acesta. 2)
fig.
Om
rău
,
câinos
. ♢
Porc
de ~
om
ticălos
.
Coadă
de ~
om
de
nimic
. 3):
~
ele
-
Mare
constelație
boreală
în care
intră
și
Sirius
.
~
le
-
Mic
constelație
boreală
între
Hydra și
Orion
.
~-de-
mare
rechin
din
Marea
Neagră
de
talie
mică
și
culoare
albastră
-
cenușie
. /<lat.
canis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia canis
LUP,
lupi
, s.m.
1.
Mamifer
carnivor
din
familia
canidelor
, cu
corpul
de
circa
150 cm
lungime
,
acoperit
cu
blană
sură
, cu
gâtul
gros
, cu
capul
mare
, cu
botul
și
urechile
ascuțite
și cu
coada
stufoasă
(
Canis
lupus
). ♢ Expr.
Lup
îmbrăcat
în
piele
de
oaie
sau
lup
în
pielea
oii
, se
spune
despre
un
om
șiret
,
rău
și
prefăcut
.
A
intrat
lupu-n
coșar
=
păzește
-te de
hoț
.
Vorbești
de
lup
și
lupul
la
ușă
=
vorbești
despre
cineva și acesta
tocmai
sosește
.
A da
oile
în
paza
lupului
= a
lăsa
pe cineva la
discreția
dușmanilor
.
A avea
urechi
de
lup
= a
auzi
bine
.
A
închide
lupul
în
stână
= a-și
aduce
singur
dușmani
în
casă
sau în
preajmă
.
A
trăi
ca
lupul
în
pădure
= a
trăi
la
largul
său.
A
înghiți
(sau
a
mânca
)
ca
(sau
cât
)
lupul
= a
înghiți
sau a
mânca
mult
și cu
lăcomie
.
A se
duce
(ca) pe
gura
lupului
= a
dispărea
cu
repeziciune
.
A se
arunca
în
gura
lupului
= a se
expune
primejdiilor
.
A
scăpa
(ca) din
gura
lupului
= a (se)
salva
dintr-o
situație
foarte
grea
.
A
scoate
(sau
a
trage
)
ca din
gura
lupului
= a
salva
un
lucru
aproape
pierdut
.
Foame
de
lup
=
foame
mare
. ♦ Fig.
Om
hrăpăreț
și
crud
.
2.
Compuse:
lupul
-
bălții
= (Iht.)
știucă
;
lup
-de-
mare
=
a)
numele
unei
specii
de
focă
;
fig.
marinar
experimentat
,
încercat
;
b)
specie
de
pasăre
acvatică
de
mărimea
unui
uliu
, de
culoare
brun
-
întunecat
, cu
partea
ventrală
albă
în
timpul
iernii
, care
cuibărește
în
ținuturile
nordice
(
Stercorarius pomarinus
);
c)
(Iht.)
lavrac
;
d)
pește
teleostean
marin
lung
de
circa
1 m, cu
dinți
puternici
(
Anarchichas
lupus
);
lupul
-
vrăbiilor
=
pasăre
cu
spinarea
cenușie
, cu
aripile
și cu
coada
negre
;
sfrâncioc
(
Lanius excubitor
);
lupul
-
albinelor
=
gândăcel
carnivor
,
frumos
colorat
cu
negru
,
negru
-
albăstrui
și
roșu
, care
trăiește
pe
flori
(
Trichodes apiarius
).
3.
Buștean
susținut
de o
capră
deasupra
jilipului
,
folosit
ca
frână
pentru
reducerea
vitezei
lemnelor
.
4.
(
Text
.; în
sintagmele
)
Lup
amestecător
=
mașină
de
destrămat
și de
amestecat
materia
primă
, care
formează
amestecul
de
fibre
în
filaturile
de
lână
și de
vigonia
.
Lup
bătător
=
mașină
de
lucru
folosită
în
filaturile
de
bumbac
, care
execută
destrămarea
și
curățarea
de
impurități
a
bumbacului
desfoiat
în
prealabil
.
Lup
destrămător
=
mașină
de
lucru
folosită
în
filaturile
de
lână
și de
vigonia
pentru
destrămarea
firelor
și a
țesăturilor
, în
vederea
recuperării
fibrelor
și a
reintroducerii
lor
în
amestec
. – Lat.
lupus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia canis
LUP
s.
1.
(ZOOL.; Canis
lupus
)
(Olt.,
Ban
. și Tran-
silv
.,
eufemistic
)
spurc
.
2.
(ZOOL.)
lupul
-
preriilor
v.
coiot
.
3.
(IHT.)
lup
-de-
mare
v.
lavrac
.
4.
lupul
-
vrăbiilor
v.
sfrâncioc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia canis
lup
s. m., pl.
lupi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia canis
LUP ~i
m.
Mamifer
carnivor
,
asemănător
câinelui
, care are
blană
sură
,
cap
mare
cu
bot
ascuțit
,
gât
gros
și
coadă
stufoasă
.
♢ ~ în
piele
de
oaie
om
rău
și
nesincer
.
Vorbești
de ~ și ~ul la
ușă
se
zice
când
vorbești
despre
cineva și acesta
tocmai
atunci
apare
.
A da
oile
în
paza
~
ului
a
lăsa
pe cineva sau ceva la
dispoziția
răuvoitorilor
.
~ul își
schimbă
părul
,
dar
năravul
ba
deprinderile
rele
nu se
uită
(
ușor
).
~
bătrân
om
hâtru
și cu
experiență
bogată
.
A
scăpa
ca din
gura
~
ului
a
scăpa
cu
greu
dintr-o
mare
primejdie
.
A
mânca
ca un ~
a
mânca
mult
și cu
lăcomie
.
Foame
de ~
foame
mare
.
A se
duce
ca pe
gură
de ~
a
dispărea
repede
și
fără
urme
.
Și ~ul
sătul
și
oaia
întreagă
se
spune
când
se
face
dreptate
ambelor
părți
aflate
în
conflict
.
Iarna
n-au
mâncat
-o ~ii
iarna
încă
nu s-a
sfârșit
. 2):
~ul-
bălții
știucă
.
~-de-
mare
a)
pește
marin
cu
dinți
puternici
; b)
specie
de
focă
; c)
marinar
experimentat
.
~ul-
vrăbiilor
pasăre
răpitoare
cu
spinarea
cenușie
, cu
aripile
și
coada
neagră
.
~
marsupial
mamifer
carnivor
, de
talia
unui
câine
, cu
blană
cenușie
și cu
dungi
pe
spate
. 3)
art
.
Constelație
din
emisfera
sudică
. /<lat.
lupus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia canis
MĂSEÁ,
măsele
,
s.f.
1.
Fiecare
dintre
dinții
mari
(
terminați
cu o
suprafață
plată
)
fixați
în
partea
posterioară
a
maxilarelor
, după
canini
, la
om
și la unele
animale
,
servind
la
zdrobirea
și la
măcinarea
alimentelor
;
molar
1
. ♢
Măsea
de
minte
=
fiecare
dintre
cele
patru
măsele
care
apar
la
sfârșitul
adolescenței
. ♢ Expr.
(
Oltean
) cu
douăzeci
și
patru
(sau
cu
gura
plină
) de
măsele
= (
om
)
voinic
și
isteț
,
descurcăreț
,
abil
.
A-i
crăpa
(cuiva)
măseaua
(sau
măselele
) (în
gură
)
= a fi
nerăbdător
, a avea
mare
nevoie
de ceva.
A
trage
(sau
a o
lua
) la
măsea
= a
bea
mult
, a fi
bețiv
.
N-
ajunge
nici pe o
măsea
= e
foarte
puțin
, e
insuficient
.
A nu avea ce pune
(sau
a nu
ajunge
) (nici) pe o
măsea
sau
nici cât (să)
pui
pe o
măsea
= a avea foate
puțin
(de
mâncare
).
A
lepăda
, a
arunca
etc. (pe cineva sau ceva)
ca pe o
măsea
stricată
= a se
debarasa
(de cineva sau ceva)
fără
părere
de
rău
.
2.
Compus: (
Bot
.)
măseaua
-
ciutei
=
mică
plantă
erbacee
din
familia
liliaceelor
, cu
flori
roșii
, cu
frunze
pătate
roșu
-
brun
(
Erythronium
dens
canis)
.
3.
Nume
dat
mai
multor
obiecte
sau
părți
de
obiecte
asemănătoare
, ca
formă
sau ca
funcție
, cu
măseaua
(
1
) (la
roata
morii
, la
grindeiul
de la
piuă
, la
grapă
,
leucă
,
tălpile
saniei
,
bocanci
etc.) – Lat.
maxilla
„
maxilar
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia canis
MĂSEÁ
s.
1.
(ANAT.)
molar
.
2.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
bot
,
boț
,
burete
,
ceafă
,
cioc
,
clenci
,
creastă
,
crestuș
,
gât
,
nod
,
umăr
,
ureche
.
(~ la
leuca
carului
.)
3.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
ciocâlteu
,
ciocârlie
,
cocoș
,
cui
,
popă
.
(~ la
plug
.)
4.
(
TEHN
.)
colț
,
dinte
.
(~ la
grapă
.)
5.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
bonțoc
,
cățel
,
coadă
,
mănușă
,
mână
.
(~ la
coasă
.)
6.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
șiștoare
.
(~ la
joagăr
.)
7.
(
TEHN
.)
pană.
(~ la
grindeiul
de la
piuă
.)
8.
(
BOT
.)
măseaua
-
ciutei
(
Erythronium
dens
canis)
= (
reg
.)
cocorei
(pl.),
cocoșei
(pl.),
ghicitori
(pl.),
turcarete
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia canis
măseá
s. f.,
art
.
măseáua
,
g.-d.
art
.
măsélei
;
pl.
măséle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia canis
MĂS//EÁ ~éle
f.
1)
Fiecare
dintre
dinții
mari
, cu
suprafață
plată
,
situați
în
părțile
laterale
ale
maxilarelor
;
molar
.
♢ ~ de
minte
fiecare
din utlimele
patru
măsele
care
apar
la
sfârșitul
adolescenței
.
A
trage
(
sau
a
lua
)
la ~
a
consuma
băuturi
spirtoase
în
cantități
mari
; a avea
slăbiciunea
băutului
.
Nici pe o ~
(
sau
nici cât a-i pune pe o ~
)
foarte
puțin
; o
nimica
toată
.
A
clănțăni
din ~
ele
a
tremura
de
frig
. 2)
Obiect
sau
unealtă
asemănătoare
cu un
dinte
de acest
fel
. 3):
~eaua-
ciutei
mică
plantă
erbacee
din
familia
liliaceelor
, cu
flori
divers
colorate
și
frunze
cu
pete
roșii
-
brune
. [G.-D.
măselei
] /<lat.
maxilla
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia canis
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK