definiția campi definiție dex

CAMPI-

elem. „câmp vizual”. (< fr. campi-, cf. lat. campus, câmpie)

BUMBAC-DE-CÂMP

s. v. bumbăcariță.

BUSUIOC-DE-CÂMP

s. v. apărătoare.

CÂMP,

câmpuri, s.n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ♢ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ♢ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc. Spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ♢ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ♢ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP

s. v. țară.

CÂMP

s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheață = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producție. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noțional, câmp semantic; câmp noțional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.

câmp

s. n., pl. câmpuri (și câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)

CÂMP ~uri

n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafața uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; șes. ♢ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbește (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localități. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observație. 5) Fondul unui tablou, a unei țesături etc. 6) Spațiu în care se exercită acțiuni de forță asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. și câmpi în expresii] /<lat. campus

CÂMP

s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

CIMBRU-DE-CÂMP

s. v. cimbrișor.

CINSTEA-CÂMPULUI

s. v. ștevie.

cîmp (-puri),

s.n. – 1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s.f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s.f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”.

COCOȘEL-DE-CÂMP

s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

cocoșél-de-câmp

(bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp

CURECHI-DE-CÂMP

s. v. rapiță.

frág-de-câmp

s. m.

garoáfă de câmp

s. f. + prep. + s. n.

GREIER DE CÂMP

s. (reg.) scripcăraș.

iárba-câmpului

s. f.

IN-DE-CÂMP

s. v. ineață.

jále de câmp

(bot.) s. f.

JALEȘ DE CÂMP

s. v. salvie.

MĂRARUL-CÂMPULUI

s. v. nemțișor.

mólie-de-câmp

s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-câmp (sil. -li-a)

MORCOV-DE-CÂMP

s. v. rușinea-fetei.

nemțișór de câmp

s. m. + prep. + s. n.

pătrunjél-de-câmp

s. m. (sil. -trun-)

RAPIȚĂ DE CÂMP

s. v. muștar, nap sălbatic.

SALATĂ DE CÂMP

s. v. grâușor, sălățea, untișor.

salátă-de-câmp

s. f.

SĂFINDEI-DE-CÂMP

s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

șoárece de câmp

s. m. + prep + s. n.

tămâíță-de-câmp

s. f.

TROSCOT-DE-CÂMP

s. v. scârțâitoare, troscoțel.

ZAMBILĂ-DE-CÂMP

s. v. toporaș, violetă, viorea.