definiția calicii definiție dex

adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s.f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s.f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia calicii

CALICÍ,

calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci². 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calicii

CALICÍ

vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calicii

CALICÍ

vb. v. cere, cerși, milogi, ologi, schilodi.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calicii

calicí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. caliceáscă

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calicii

A SE CALIC//Í mă ~ésc

intranz. 1) A deveni calic; a-și pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-și pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calicii

A CALIC//Í ~ésc 1.

tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerșitul; a cerși. /Din calic

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calicii

CALICI-

elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia calicii

CALICÍE

s.f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calicii

CALICÍE

s. v. zgârcenie.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calicii

CALICÍE

s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calicii

Calicie

≠ galantomie

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia calicii

calicíe

s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calicii

CALICÍE

f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calicii

CALÍCIU,

calicii, s.n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calicii

CALÍCIU

s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calicii

calíciu

s. m. [-ciu pron. -ciu], art. calíciul; pl. calícii, art. calíciile (sil. -ci-i-)

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calicii

CALÍCI//U ~i

n. Înveliș verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, ~cis

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calicii

calíciu (calícii),

s.n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia calicii

CALÍCIU

s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia calicii

CALÍCIU

s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia calicii

Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!

Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.

Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.

Curs valutar