Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția călare definiție dex
călare
găsește rime pentru
călare
Cuvinte apropiate:
cablare
,
calare
,
calcare
,
calmare
,
casare
,
cașare
,
cazare
,
căcare
,
călaie
,
călare
,
călăreț
,
călări
,
călărie
,
călâie
,
călcare
,
căldare
,
călire
,
cărare
,
cătare
,
colare
,
culare
,
scalare
CĂLÁRE
adv. (
Adesea
adjectival
)
încălecat
pe
cal
, pe
alt
animal
sau,
p. ext.,
pe un
obiect
. ♢ Expr.
De
(
-a
)
călare =
a)
călărind
,
încălecat
; din
fuga
calului
, de pe
cal
;
b)
fig.
fără
odihnă
.
Nici călare, nici pe
jos
= nici
așa
, nici
așa
.
A fi călare pe
situație
= a
domina
o
situație
, a se
simți
tare
,
sigur
într-o
anumită
împrejurare
(
grea
). [
Formă
gramaticală
; pl. (
adjectival
)
călắri
] – Lat.
caballaris, -em.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia călare
CĂLÁRE
adv., adj.
1.
adv.
încălecat
, (Mold., Transilv. și
Ban
.)
călărește
.
(
Stă
~.)
2.
adj.
încălecat
.
(
Om
~.)
3.
adj. v.
ecvestru
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia călare
CĂLÁRE
s. v.
cavalerist
,
călăreț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia călare
căláre
adv., adj. m. și f.; pl. m. și f.
călări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia călare
CĂLÁRE
adv
.
Încălecat
pe
cal
, pe
alt
animal
sau pe un
obiect
.
A
merge
~
. /<lat.
caballaris
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia călare
căláre
adj. –
1.
Încălecat
pe
cal
, pe un
alt
animal
, pe un
obiect
etc. –
2.
Dominînd o
situație
. –
3.
Cu
piciorul
în șa,
neobosit
,
fără
a avea
stabilitate
. –
4.
(S.m.)
Soldat
de
cavalerie
. – Mr.
(n)călar
, megl.
(
an
)călar,
istr.
călǫr
. Lat.
caballaris
(
DAR
) sau
callabarius
(Pușcariu 153;
Candrea
-
Dens
., 210; REW 1440), cu
schimbare
de
declinare
; cf.
alb
.
kaljuar
, it.
cavagliere,
prov.
cavalier
, fr.
chevalier
, sp.
caballero
,
port
.
cavalleiro
.
Schimbarea
de
declinare
pare mai
puțin
probabilă
decît der.
directă
de la
caballaris
;
forma
înv.
călariu
,
citată
de
DAR
, este
destul
de
îndoielnică
,
deoarece
toate
ex
.
aduse
sunt
la pl.
călări
,
formă
de
asemenea
normală
plecîndu-se de la
călare.
Cf.
cal
,
încăleca
. Der.
călăraș
,
s.m. (
călăreț
,
persoană
care
călărește
;
sol
,
mesager
);
călărășie
,
s.f. (
îndeletnicirea
de
călăreț
);
călărășime
,
s.f. (
cavalerie
);
călăresc
,
adj. (
propriu
unui
călăreț
);
călărește
,
adv. (călare);
călăreț
,
adj. (călare), pe care
Candrea
-
Dens
., 212 și
DAR
încearcă
să-l
explice
printr-un lat.
*caballericius
;
călăreț
,
s.m. (
persoană
care
călărește
);
călări
,
vb. (a
merge
călare);
călărie
,
s.f. (
acțiunea
de a
călări
);
călărime
,
s.f. (
cavalerie
);
călărit
,
adj. (pe care se
călărește
;
dominat
,
influențat
);
călărit
,
s.n. (
călărie
);
încălăra
,
vb. refl. (a
încăleca
). – Din
rom
.
provine
tc.
kalaraș
„
mesager
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia călare
călare pe situație
expr.
sigur
pe
sine
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia călare
de-a căláre
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia călare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK