Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bucile definiție dex
bucile
găsește rime pentru
bucile
Cuvinte apropiate:
bucale
,
bucle
a da la buci
expr. (obs. – d.
bărbați
)
a avea un
contact
sexual
cu o
femeie
sau cu un
bărbat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bucile
BÚCĂ,
buci
, s.f. (Pop.)
1.
Fesă
.
2.
Obraz
(
1
). – Lat.
bucca
„
gură
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bucile
BÚCĂ
s. v.
fesă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucile
búcă
s. f., g.-d.
art
.
búcii
;
pl.
buci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bucile
BÚ//CĂ ~ci
f.
1)
fam.
Fiecare
dintre
cele
două
părți
cărnoase
ale
feței
omului
(sau
ale
botului
animalelor
) de la
tâmplă
în
jos
;
obraz
. 2)
Fiecare
dintre
cele
două
părți
cărnoase
și
rotunjite
, care se
află
în
partea
dorsală
a
corpului
omului
și a unor
animale
;
fesă
. /<lat.
bucca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bucile
búcă (búci),
s.f. –
1.
Obraz
,
falcă
. –
2.
Fesă
,
șold
. – Mr., megl.
bucă
.
Lat.
bŭcca
„
gură
” (Pușcariu 226; REW 1357;
Candrea
-
Dens
., 188;
DAR
; Philippide, II, 635), cf.
alb
.
bukë
„pîine” (Meyer 51), ngr. βούϰϰa „
îmbucătură
”, it.
bocca
, prov., cat., sp.,
port
.
boca
, fr.
bouche
. În
rom
. s-a
păstrat
sensul
de „
gură
”;
sensul
de „
obraz
”, care a
fost
de
asemenea
propriu
cuvîntului lat.,
apare
în
rom
., în
bretonul
boc
’h
și în
berberul
abeqqa
. Acest
ultim
sens
,
puțin
obișnuit
în
est
(ALR 23),
pierde
teren
față
de
obraz
, în
esență
datorită
asocierii
de
idei
necuviinciose pe care o
sugerează
; în
schimb
,
sensul
de „
fese
” este
comun
și
general
în
rom
. Cf.
bucată
,
îmbuca
. Cf.
evoluția
semantică
în
sens
opus
, în
buză
. Der.
bucălat
(var.
bucălău,
bucăliu
,
bucălăi
), adj. (
fălcos
,
gras
);
bucălai
,
adj. (
despre
oi
, cu
capul
negru
);
bucar
, s.n. (
opritoare
de
ham
).
Derivarea
și
relațiile
reciproce
între
bucălat
și
bucălai
nu sînt
clare
. Cihac, I, 29
îl
derivă
pe
bucălat
de la un lat.
*bucculentus
, care pare
foarte
artificial
, și
imposibil
din
punct
de
vedere
fonetic
. Loewe 10 și
DAR
admit
că
bucălai
„cu
capul
negru
” a
rezultat
din
compunerea
lui
bucă
„
obraz
” la
animale
și, pe de altă
parte
, în
ciuda
evidentei
identități
a lui
bucălat
„
gras
” cu
bucălai
„cu
capul
negru
”.
Credem
că
trebuie
mai
curînd
plecat
de la var.
bucălău
, al
cărui
f.
normal
,
bucălaie
,
s-a
interpretat
probabil
, prin
etimologie
populară
, ca
fiind
în
legătură
cu
laie
, cu care nu are
nimic
a
face
în
realitate
. Cu toate
acestea
,
persistă
dificultatea
derivării
lui
bucălat
plecîndu-se de la
bucă
; cf. Spitzer,
Dacor.,
VI
, 332, a
cărui
ipoteză
(‹
bucca
+
latus
)
ni
se pare
nepotrivită
. S-
ar
putea
avea în
vedere
o
primă
der. pe
baza
suf. -
lău
(cf.
fată
›
fătălău
), prin care s-a
format
probabil
un
fals
participiu
bucălat
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bucile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK