bolborosí (bolborosésc, bolborosít),
vb. –
1. A
vorbi nedeslușit, a bîigui, a
îngăima. –
2. A gîlgîi. –
3. (
Despre curcani) A
croncăni. – Var.
borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă,
bazată pe
consonanța b-l-b (cf.
bîlbîi, bobleț) și pe
ritmul ternar, cf.
definitie/bâc">bîc.
Bol-bol apare ca
imitație a
croncănitului curcanului.
Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”,
alb.
belbërë „a bîigui”, sb.
brbositi, brboriti „a
vorbi repezit”,
rus.
balabolitĭ „a
vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din
rom pare a
proveni rut.
borborosy „
bodogăneală”. Der.
bolboroseală, s.f. (
zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială);
bolborositor, adj. (care bolborosește);
bolborositură, s.f. (
bolboroseală).