BIOLOGÍE
(‹ fr. {i}; {s}
bio + gr.
logos „
studiu”) s.f.
1. Știință al
cărui obiect de
studiu îl constituie materia vie sub toate
aspectele ei,
originea,
dezvoltarea,
variabilitatea formelor de
viață (
plante și
animale) și
legile care
le guvernează.
Primele încercări de
sistematizare a
cunoștințelor biologice dateată
încă din
antic. (
Aristotel, Teofrast),
dar aria de
investigare și
metodele de
lucru se
confundau cu
cele ale botanicii,
anatomiei sau
chiar medicinii. După
descoperirea microscopului (A. von Leeuwenhoek, c. 1675)
b. tinde să se
individualizeze, în
timpul Renașterii și în
secolele următoare diferențiindu-se pe
ramuri.
Termenul de
b. a
fost creat și
introdus în
știință în 1802 (Lamarck, Treviranus).
Științele componente s-au
diferențiat în
funcție de
obiectul de studiu:
botanica,
zoologia,
anatomia,
histologia,
citologia,
fiziologia,
embriologia,
microbiologia,
ecologia,
genetica,
etologia ș.a. În
sec. 20
b. își
lărgește aria prin
apariția științelor de graniță:
bioacustica,
biocenologia,
biochimia,
bioclimatologia,
biodinamica,
bioenergetica,
biofizica,
biogeochimia,
biogeografia,
bioingineria,
biomatematica,
biometeorologia,
biosociologia,
biostratigrafia ș.a. Ca
personalități ale b. mondiale s-au remarcat: W. Bateson, K.E. von
Baer, R. Brown, G.L.L. de Buffon, A.P. de Candolle, G. Cuvier, J.H. Fabre, E. Geoffroy Saint-Hilaire, E. Haeckel, J.B. Lamarck, C. Linné, G.J. Mendel, R. Owen, A.N. Severțov, M. Schleiden, Th. Schwann, E.L. Tatum, Tawara Sunao, H. de Vries, A.R. Wallace, A. Weismann
ș.a. În
România contribuții remarcabile au avut: G.
Antipa, I. Borcea, D. Brandza, A. Caradja, R. Codreanu, C. Motăș, E. Pop, E. Racoviță, N.
Șanta, E. Teodorescu, D. Voinov
ș.a. ♦
B. agricolă =
agrobiologie. ♦
B. moleculară =
studiul structurii moleculare ale organismelor vii.
B. spațială =
cosmobiologie.
2. P. restr.
Studiul ciclului reproductiv al
plantelor și
animalelor la
nivel de
specie.
3. (
MED.; impr.)
Termen care
denumește chimia medicală și
tehnicile de
laborator necesare diagnosticului.