Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția baltag definiție dex
baltag
găsește rime pentru
baltag
Cuvinte apropiate:
baltac
,
baltac
,
baltag
,
baltag
,
baltă
,
băltac
,
băltău
,
bâltâc
BALTÁG
,
baltage
,
s.n.
Topor
cu
coadă
lungă
,
întrebuințat
și ca
armă
. ♦ Fig.
Lovitură
aplicată
cu acest
topor
. [Pl. și:
baltaguri
. -
Var.: (
reg
.)
baltác
s.n.] – Cf. tc.
balta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia baltag
BALTÁG
,
baltage
,
s.n.
Topor
cu
coadă
lungă
,
întrebuințat
și ca
armă
. ♦ Fig.
Lovitură
aplicată
cu acest
topor
. [Pl. și:
baltaguri
. -
Var.: (
reg
.)
baltác
s.n.] – Cf. tc.
balta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia baltag
BALTÁG
s. (înv.)
chilom
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia baltag
BALTÁG
s. (înv.)
chilom
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia baltag
baltág
s. n., pl.
baltáge
/
baltáguri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia baltag
baltág
s. n., pl.
baltáge
/
baltáguri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia baltag
BALTÁ//G ~ge
n.
1)
Topor
mic
, de
obicei
cu
două
tăișuri
și cu
coadă
lungă
,
folosit
în
trecut
și ca
armă
(mai
ales
de
către
ciobani
). 2)
Lovitură
aplicată
cu o
asemenea
armă
. [Pl. și
baltaguri
] /<
turc
.
balta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia baltag
BALTÁ//G ~ge
n.
1)
Topor
mic
, de
obicei
cu
două
tăișuri
și cu
coadă
lungă
,
folosit
în
trecut
și ca
armă
(mai
ales
de
către
ciobani
). 2)
Lovitură
aplicată
cu o
asemenea
armă
. [Pl. și
baltaguri
] /<
turc
.
balta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia baltag
baltág (baltage),
s.n. –
Topor
cu
coadă
lungă
,
armă
. – Var.
baltac
, băltag,
băltac
.
Tc.
baltak
(Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf.
cuman
.
balta
(Kuun 124).
Menționat
din
sec
. XVII. Din tc.
provin
și ngr. μπαλτᾶς, bg.
baltija.
Der.
baltagiu
,
s.m. (
soldat
înarmat
cu baltag), din tc.
baltaci
(
sec
. XVIII
), este înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia baltag
baltág (baltage),
s.n. –
Topor
cu
coadă
lungă
,
armă
. – Var.
baltac
, băltag,
băltac
.
Tc.
baltak
(Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf.
cuman
.
balta
(Kuun 124).
Menționat
din
sec
. XVII. Din tc.
provin
și ngr. μπαλτᾶς, bg.
baltija.
Der.
baltagiu
,
s.m. (
soldat
înarmat
cu baltag), din tc.
baltaci
(
sec
. XVIII
), este înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia baltag
BALTÁG
(‹ tc.) s.n. (În
ev
.
med
. în Moldova)
Topor
mic
și
ușor
, cu
două
tăișuri
și cu
coadă
lungă
de
lemn
,
folosit
ca
armă
;
era
și
semnul
distinctiv
al
demnității
de
agă
♦ (În N Moldovei)
Topor
mic
,
ornamentat
,
purtat
de
vătășel
la
nuntă
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia baltag
BALTAG, Cezar
(1939-1997, n. Mălinești, Basarabia),
scriitor
român
.
Poezie
a
devenirii
și
inițierii
,
construită
prin
absorbirea
și
retrăirea
marilor
simboluri
și
mituri
universale
și pe o
experiență
de
cunoaștere
și
soteriologie
creștină
(„Răsfrîngeri”, „
Madona
din
dud
”, „
Unicorn
în
oglindă
”, „Dialog la
mal
”, „Euridice și
umbra
”).
Eseuri
;
traduceri
din Mircea Eliade și C.G. Jung.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia baltag
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK