Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bacalaureat definiție dex
bacalaureat
găsește rime pentru
bacalaureat
Cuvinte apropiate:
bacalaureat
,
bacalaureată
BACALAUREÁT, -Ă,
bacalaureați
, -te
, subst.
1.
S.n.
Examen
general
pentru
absolvenții
liceului
, a
cărui
promovare
dă
dreptul
la
înscrierea
într-o
instituție
de
învățământ
superior
. ♢
Titlu
obținut
în
urma
acestui
examen
.
2.
S.m. și f.
Persoană
care a
promovat
examenul
de bacalaureat (
1
)
.
[Pr.:
-la-u-
re
-
at
] – Din fr.
baccalauréat.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bacalaureat
BACALAUREÁT
s. (fam.)
bac
.
(A
reușit
la ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bacalaureat
bacalaureát
(
persoană
) s. m. (
sil
.
-la-u-
re
-
at
), pl.
bacalaureáți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bacalaureat
bacalaureát
(
examen
) s. n. (
sil
.
-la-u-
re
-
at
), pl.
bacalaureáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bacalaureat
BACALAUREÁT
1
~e
n.
1)
Examen
general
,
susținut
la
absolvirea
liceului
. 2)
Titlu
obținut
în
urma
acestui
examen
. [
Sil
.
-la-u-
re
-
at
] /<fr.
baccalaureat
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bacalaureat
BACALAUREÁ//T
2
~tă, (~ți, ~te)
m.
ș
i f
.
Persoană
care a
susținut
examenul
de
absolvire
și a
obținut
diploma
pentru
gradul
respectiv
. [
Sil
.
-la-u-
re
-
at
] /<fr.
baccalaureat
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bacalaureat
BACALAUREÁT
s.n.
Examen
general
cu care se
încheie
cursurile
liceului
și după care este
permisă
intrarea
la o
facultate
;
titlu
obținut
de
absolventul
unui
astfel
de
examen
. //
s.m. și f.
Absolvent
care a
trecut
examenul
de bacalaureat. [Pron.
-la-u-
re
-
at
, pl.
-te
. / < fr.
baccalauréat
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia bacalaureat
BACALAUREÁT, -Ă I.
s. n.
examen
de
absolvire
a
liceului
, care
urmărește
să
verifice
dacă
absolventul
a
atins
nivelul
adecvat
de
cultură
generală
și de
maturitate
intelectuală
;
titlul
obținut
;
bac
3
(2).
II.
s. m. f.
posesor
al unui
asemenea
titlu
. (<fr.
baccalauréat
, lat.
baccalaureatus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia bacalaureat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK