ASIA
, cel mai
mare continent al Pămîntului; 43,95
mil.
km2 (1/3 din
suprafața uscatului); 3,05
miliarde locuitori (1988). Este
cuprins între Oc.
Înghețat (la N), Oc.
Pacific (la E), Oc.
Indian (la S) și
Marea Roșie,
Marea Mediterană,
Marea Neagră, M-
ții Caucaz,
Marea Caspică și M-
ții Ural (la V); se
întinde de la 26
º10’
long. E (
capul Baba din Asia
Mică) la 169
º10’
long. V (
Capul Dejnev) pe c. 9.000
km și de la 77
º44’ lat. N (
Capul Celiuskin) la 1
º16’ lat. N (
Capul Piai din Pen. Malacca), pe 11.000
km.
Relieful:
A. este
extrem de
variat, cu
lanțuri montane,
podișuri și cîmpii de
dimensiuni foarte mari și cu
alt.
medie ridicată (960 m).
Continentul asiatic este
constituit din
două grupe de cîmpii și
platouri,
grupate de o
parte și de alta a unei
zone montane. Aceasta se îmtinde din Pen. Asia
Mică și
trece prin
nodul orografic al
Pamirului, de unde se
desparte în
două ramuri: de N,
formată dintr-o
serie de
masive muntoase care se
orientează în
centru pe
direcția V-E (M-
ții Tian-Shan), la o
direcție SV-NE, ca
ulterior să se
îndrepte spre E
pînă la str. Bering, și de S cu o
direcție V-E în M-
ții Himalaya,
iar din
nodul orografic al
Pod.
Iunnan spre S prin Pen. Indochina, continuîndu-se din
nou pe
direcția V-E în
Arh.
Malaez.
Fațada orientală a
A. este
alcătuită dintr-o
suită de pen. și
arh., care se
unesc în S cu
arcul Filipinelor și cu
Arh.
Malaez.
Sectoarele de
orogeneză precambriană sînt
destul de
rare (Pen.
Arabia și în
Pod. Deccan).
Mișcările orogenice care au
lăsat urme sînt
cele caledoniene (M-
ții Ural),
hercinice și mai
ales alpine (M-
ții Himalaya). Se
pot distinge cîteva
ansambluri geomorfologice mari. În N se
dezvoltă un
ansamblu format din cîmpii, depr.,
platouri și
masive vechi reînălțate. La V de fl. Enisei se
desfășoară C. Siberiei
Occidentale,
iar în
centru,
Pod. Siberiei
Centrale. În S și în E
acestui pod. se
ridică munții caledonieni și
hercinici.
Legătura dintre complexul muntos caledoniano-
hercinic și cel
alpin din S o
face depr.
endoreică Aralo-Caspică. În SV și S se
dezvoltă ansamblul Pen.
Arabia și și
pod. Deccan,
resturi ale soclului precambrian.
Ansamblul alpin din S
continentului se
întinde din Pen. Asia
Mică pînă în
Arh.
Sondele Mici. Din
Anatolia spre E se
despart două sisteme montane hercinice, Caucaz și Kopetdag la N și Zagros, Belucistan și Suleiman la S, care
încadrează Pod. Iran.
Sistemul Himalaya,
constituit din mai
multe culmi paralele orientate spre V-E,
atinge în vf. Chomolungma
cea mai
mare alt. a Pămîntului (8.848 m).
Ansamblul Extremului Orient este
constituit de o
succesiune de
arcuri montane, care
formează ins. sau pen.
alungite.
Resursele naturale.
Subsolul A. este
bogat în
zăcăminte de
cărbuni (Siberia și E
Chinei),
petrol (
Orientul Apropiat și
Mijlociu și Indonezia),
gaze naturale (Asia
Centrală, Siberia),
minereu de
fier (Siberia. NE
Chinei, India, Filipine, Turcia),
aur (Siberia, India, Birmania, Sri Lanka),
mangan (Caucaz, India, E
Chinei),
plumb,
zinc,
wolfram,
antimoniu,
crom (Turcia),
cositor (Makaysia, Indonezia),
bauxită (Indonezia).
Clima. Pe
întinsul continentului sînt
prezente toate
tipurile climatice.
Lipsa lanțurilor montane latitudinale în N
favorizează pătrunderea adîncă a
maselor de
aer arctice spre interiorul continentului.
Temperaturile cele mai coborîte (- 70 ºC) s-au
înregistrat în NE Siberiei. În
centrul A. se
instalează iarna un
anticiclon termic, din care
curenții de
aer înaintează sub
forma alizeului de NE,
transformat în
musonul de
iarnă,
spre Oc.
Indian,
către NV în Siberia
Occidentală,
către SE în Siberia
Orientală și Pen. Indochina.
Vara situația se
schimbă,
locul anticiclonului fiind luat de o
arie ciclonală, unde
temperaturile depășesc 50 ºC,
iar curenții de
aer au o
circulație inversă,
alizeul de SV transformîndu-se în
musonul de
vară.
Precipitațiile sînt
abundente la S de M-
ții Himalaya (c. 12.000 mm/
an la Cherrapunji în India) și în Asia de SE
datorită musonilor de
vară și
barajelor montane din
calea acestora.
Arh.
Malaez are un
regim pluviometric tipic ecuatorial, în
timp ce
pustiurile tropicale din Pen.
Arabia, India,
Pod. Iran, ca și
cele temperate din
A. Centrală,
primesc cantități de
precipitații extrem de
reduse.
Hidrografia. Deși 1/3 din
A. este
endoreică,
rețeaua hidrografică este
bine reprezentată. În Oc.
Înghețat se
varsă marile fl.
ale Siberiei:
Obi cu Irtîș, Enisei, Lena, Kolîma și Indighirka. În Oc.
Pacific se
varsă fl.
Amur, Huanghe, Yangtze, Xijiang și Mekong. În Oc.
Indian se
varsă fl. Saiween, Irrawaddy,
Gange, cu
afluentul său din
zona de
vărsare, Brahmaputra, Ind,
Tigru cu Eufrat,
unite în Shatt al’Arab.
Lacurile cele mai
importante sînt:
Aral, Balhaș și
Baikal (cel mai adînc din
lume).