Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția argumentului definiție dex
argumentului
găsește rime pentru
argumentului
ARGUMÉNT,
argumente
, s.n.
1.
Raționament
,
dovadă
adusă
în
sprijinul
unei
afirmații
.
2.
(
Mat
.)
definitie
/variabilă">
Variabila
independentă
a unei
funcții
. – Din fr.
argument
,
lat.
argumentum
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia argumentului
ARGUMÉNT
s.
I.
1.
considerent
,
raționament
, (înv.)
rezon
.
(I-a
convins
cu ~e
logice
.)
2.
motiv
,
motivare
,
motivație
.
(Cel mai
bun
~
adus
în
sprijinul
opțiunii
sale
.)
3.
v.
motiv
.
II.
v.
variabilă
independentă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia argumentului
argumént
s. n., pl.
arguménte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia argumentului
ARGUMÉNT ~e
n.
1)
Raționament
folosit
pentru
a
susține
sau a
respinge
o
afirmație
.
~
concludent
. ~e
pro
și
contra
.
2)
mat
.
Variabilă
independentă
a unei
funcții
. /<lat.
argumentum
, fr.
argument
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia argumentului
ARGUMÉNT
s.n.
1.
Dovadă
(
propoziție
,
raționament
) pe care se
întemeiază
o
demonstrație
;
probă
.
2.
(
Mat
.
)
Variabilă
independentă
a unei
funcții
. [< fr.
argument
, lat.
argumentum
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia argumentului
ARGUMÉNT
s. n.
1.
dovadă
(
propoziție
,
raționament
) pe care se
întemeiază
o
demonstrație
;
probă
. 2. (
mat
.)
element
din
domeniul
de
definiție
al unei
funcții
;
variabilă
independentă
. 3.
rezumat
al unei
piese
de
teatru
, al unei
opere
literare
etc. 4. dată
folosită
drept
cheie
în
cursul
unei
sortări
, unei
căutări
într-un
fișier
. (< fr.
argument
, lat.
argumentum
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia argumentului
ARGUMÉNT
(‹ fr., lat.) s.n.
1.
Raționament
sau, p.
gener.
,
orice
probă
menită
să
dovedească
sau să
respingă
ceva.
2.
(
MAT
.)
Variabilă
independentă
a unei
funcții
. ♦
Unghiul
dintre
semiaxa
reală
și
dreapta
care
unește
originea
cu
afixul
unui
număr
complex
,
măsurat
în
sens
trigonometric
direct
.
3.
(FILOZ.,
LOG
.)
Denumire
pentru
unele
raționamente
concrete
din
istoria
logicii
și
filozofiei
, care
prezintă
un
interes
special:
a.
ontologic
,
introdus
de Anselm
pentru
a
demonstra
existența
lui
Dumnezeu
,
preluat
apoi
de Decartes;
a.
îndoielii
,
formulat
de
către
Decartes, în
vederea
așezării
cunoașterii
pe
baze
sigure
;
a.
bastonului
,
încercare
de a
sili
prin
forța
pe cineva să
accepte
o
idee
;
a. la
persoană
,
argumentare
falsă
prin
referirea
la
calitățile
persoanei
,
fără
legătură
logică
cu
ideea
în
discuție
;
a.
relativ
la
ignoranță
,
bazat
pe
ignoranța
interlocutorului
;
a.
relativ
la
milă
, în care se
face
apel
la
sentimente
în
favoarea
cuiva;
a.
majorității
(
caz
particular
), cînd cineva se
referă
la
acordul
majorității
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia argumentului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK