ARÁB, -Ă
(‹ fr., lat.) s.m. și f., adj.
1. S.m. și f. (la pl.)
Popoare din
grupa limbilor semitice care
locuiesc în
țările din
Orientul Apropiat și în N
Africii.
A. sînt de
religie musulmană (
majoritatea sunniți,
iar o
parte însemnată, în Siria, Liban, Iraq și Yemen,
șiiți) și
creștină (
copții din Egipt, maroniții din Siria, Liban și Iordania etc.).
A. au
avut un
rol important în
istoria și
cultura evului mediu. În
sec. 7-8 au
cucerit un
teritoriu vast, de la M-
ții Pirinei
pînă la
hotarele Indiei, influențînd
modul de
viață,
cultura,
arta,
știința popoarelor supuse și a celor
învecinate. După
primul și mai
ales după al
doilea război mondial, s-au
constituit ca
state independente:
Maroc,
Algeria, Tunisia, Libia, Egipt,
Sudan, Siria, Liban, Iraq, Iordania,
Arabia Saudită, Yemen, Mauritania, Kuwait,
Emiratele Arabe
Unite,
Qatar,
Oman,
Bahrain, Somalia, Djibouti. ♦
Persoană aparținînd
unuia dintre aceste popoare.
2. Adj. Care
aparține arabilor sau
țărilor arabe,
privitor la
arabi sau la
țările arabe;
arabic,
arabesc. ♦
Artă a. =
artă la
baza căreia se
află sinteza originală dintre elementele bizantine,
mesopotamiene și
iraniene la care s-au
adăugat influențele tradiției locale.
Principale construcții (
moschei,
palate,
mausolee,
fortărețe) au
trăsături caracteristice proprii, printre care
curtea interioară încadrată de
porticuri. S-au
dezvoltat artele decorative (
mozaicul,
ceramica,
prelucrarea metalelor,
covoarelor etc.),
cultivînd cu
precădere ornamentul pur geometric și
floral. O
deosebită înflorire au
cunoscut miniatura și
caligrafia.
Centre renumite:
Bagdad, Cairo, Granada,
Córdoba.
Sin.
artă musulmană sau
islamică. ♦
Cifră a. =
simbol grafic, reprezentînd
unul din
elementele sistemului de
numerație cel mai
utilizat (
zecimal).
Alfabet a. =
alfabet propriu limbii arabe,
alcătuit din 28 de
litere care
notează consoanele;
pentru vocale se
folosesc accente deasupra sau
dedesubtul consoanelor.
Cuvintele sînt
scrise cursiv de la
dreapta la
stînga. ♦ (
Substantivat, f.)
Limbă din
familia afro-
asiatică,
ramura semitică (cu
scrie proprie)
vorbită de
arabi. Ca
limbă de
cult este răspîndită
îndeosebi în
Asia și în unele
țări africane. ♦ (
Despre cai) Care
aparține unei
rase pentru călărie și
tracțiune ușoară,
originară din Pen.
Arabia.