AVEÁ,
am,
vb. II. Tranz.
I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ♢ Expr. (Fam.)
Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ♢ Fig. (Complementul indică abstracte)
A avea o idee. ♢ Loc. vb.
A avea asemănare = a se asemăna.
A avea bucurie = a se bucura.
A avea o dorință = a dori.
A avea nădejde = a nădăjdui.
2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga.
Ai un leu de la mine dacă îmi spui.
3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva.
Am un ceas de răgaz. ♢ Expr.
A avea un post (sau
o slujbă etc.) = a deține un post.
A avea o meserie (sau
o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.).
4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde.
Lucrarea are tabele.
5. A ține, a purta.
În mână avea un buchet. ♢ Expr.
A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.)
a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.)
A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva.
A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu...
Avea un pantalon de blană.
6. A fi de o anumită dimensiune,
greutate, vârstă etc.
Bara are 2 m. ♢ Expr.
A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură.
7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
A avea foame. ♢ Expr.
Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat?
N-are nimic ! =
a) nu i s-a întâmplat nici un rău;
b) nu are nici o importanță.
A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală}.
Are pojar.
II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin)
a) A trebui să...
Are de făcut cumpărături;
b) (În formă negativă) A fi destul să...
N-are decât să spună și se va face;
c) (În formă negativă) A nu putea să...
N-are ce zice;
d) (Rar) A fi în drept. ♢ Expr. (Eliptic)
N-ai (sau
n-are etc.)
decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)!
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști cum...,
când...,
unde...,
cine...,
ce...), a găsi.
Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva).
N-are cine să-l mângâie.
III. (Ca valoare de verb auxiliar)
1. (Servește la formarea perfectului compus)
A venit.
2. (Servește la formarea modului optativ-condițional)
Ar veni.
3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar)
Au să vină. [Prez. ind.
am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, am, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg.
ai și (reg.)
aibi,
pers. 3
aibă] – Lat.
habere.
