ANTARCTICA
,
reg.
polară în S Pămîntului, care
include Antarctida și
părțile de S
ale Oc.
Pacific (M. Ross, M.
Amundsen), Oc.
Atlantic (M. Weddeli) și Oc.
Indian (M. Davis).
Limita o
constituie zona de
unire a
apelor mai
calde,
nordice, cu
cele reci,
antarctice (48-60
º lat. S); c. 52,5
mil.
km2. În
A. se
includ și
arh. din
apele preantarctice: Georgia de
Sud, Sandwich de
Sud, Orkney de
Sud,
Shetland de
Sud ș.a.
Clima este
aspră, cu
temperaturi scăzute,
vînturi puternice (
viteza max.: 75 m/s, în Kerguelen),
furtuni de
zăpadă și
cețuri dese.
Temperaturile medii oscilează între 0 ºC (
vara) și -30 ºC (
iarna în
insule).
Precipitațiile sub
formă de
zăpadă cad în
cantități mari pe
ocean (800 mm/
an) și la
țărmul continentului (350 mm/
an). În
A. se
formează gheață marină și de
șelf și
aisberguri.
Fauna este
săracă în
specii,
dar bogată ca
număr de
indivizi (
balene,
cașaloți,
foci,
pești,
pinguini).
Contribuții importante la
exploatarea A. au adus:
Cook (1772-1775),
Bellingshausen și
Lazarev (1820),
Charcot (1910),
Schackleton, Byrd ș.a. –
Tratatul cu privire la A.,
încheiat în 1959 la Washington de
către guvernele a 12
state (
Argentina,
Australia, Belgia,
Chile,
Franța, Japonia,
Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă,
Republica Africa de
Sud, U.R.S.S. și S.U.A.),
prevede folosirea acestei reg.
numai în
scopuri pașnice.