definiția afina definiție dex

afina

găsește rime pentru afina
Cuvinte apropiate: acina, afâna, afidă, afin, afin, afina, afinaj, afinat, afină, afișa, alina, amină, anina, anină, arină, asină, azină, fină, rafina

AFINÁ

, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

afiná

(a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

A AFIN//Á ~éz

tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

AFINÁ

, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia afina

AFINÁ

vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia afina

AFINÁ

vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia afina

ÁFIN1

, afini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

ÁFIN1

, afini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

AFÍN2, -Ă,

afini, -e, s.m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

AFÍN2, -Ă,

afini, -e, s.m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

áfin

(arbust) s. m., pl. áfini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

áfin

(arbust) s. m., pl. áfini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

afín

(rudă) s. m., pl. afíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

afín

(rudă) s. m., pl. afíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

AFÍN ~i

m. jur. Rudă prin alianță. /<lat. affinis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

AFÍN ~i

m. jur. Rudă prin alianță. /<lat. affinis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

ÁFIN ~i

m. Arbust din regiunile de munte cu frunze ovale-alungite, flori roz-deschise și cu fructe comestibile de culoare neagră-albăstruie. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

ÁFIN ~i

m. Arbust din regiunile de munte cu frunze ovale-alungite, flori roz-deschise și cu fructe comestibile de culoare neagră-albăstruie. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

afín (-ni),

s.m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. Lat. daphne, din gr. δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina „laur”. Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. și calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Pușcariu, Dacor., VIII, 103-5, și Scriban, etimonul ar fi lat. acinus „boabă”, contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca și rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s.f.; afinet (var. afinar, afiniș), s.n. (loc pe care cresc afini).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia afina

afín (-ni),

s.m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. Lat. daphne, din gr. δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina „laur”. Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. și calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Pușcariu, Dacor., VIII, 103-5, și Scriban, etimonul ar fi lat. acinus „boabă”, contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca și rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s.f.; afinet (var. afinar, afiniș), s.n. (loc pe care cresc afini).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia afina

AFÍN2,

afini, s.m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia afina

ÁFIN1

, afini, s.m. Arbust cu flori albe-verzui sau roșietice, cu fructe comestibile. (Vaccinium myrtillus).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia afina

AFÍN, -Ă

adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia afina

AFÍN, -Ă

adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia afina

AFÍN, -Ă

I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia afina

AFÍN, -Ă

I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia afina

ÁFINĂ

, afine, s.f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia afina

afínă

(rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

áfină

(fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

afínă

(rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia afina

ÁFIN//Ă ~e

f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia afina

ÁFINĂ

, afine, s.f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia afina
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar