ACUARÉLĂ
(‹ fr., it. {i}) s.f.
1. Tehnică picturală în care se
folosesc culori diluate în
apă, cu
efecte de
transparență.
Înfloritoare în
arta europeană a
sec. 18 și 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel
ș.a.),
a. cunoaște o
dezvoltare accentuată în
arta românească din
secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Mișu Popp
ș.a.). Se
remarcă a. lui Carol Popp de Szathmari.
Valoroase sînt
a. lui Th.
Aman, N. Grigorescu,
Șt. Luchian, N. Tonitza, Fr. Șirato, N. Dărăscu, Nutzi
Acontz ș.a.,
iar cu
Max Arnold a. atinge o
culme a
calității artistice. În
arta contemporană, se
consacră a. Maria Constantin,
Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un
loc deosebit ocupîndu-l
lucrările lui Corneliu
Baba, de o
excepțională forță expresivă. ♦
Pictură executată în această
tehnică.
2. Vopsea solidă folosită în
a. (1).