Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția Temei definiție dex
Temei
găsește rime pentru
Temei
Cuvinte apropiate:
teme
,
temei
,
temeia
,
temeli
,
temeni
TEMÉI,
temeiuri
,
s.n.
1.
Lucrul
sau
partea
cea
mai
importantă
din ceva;
temelie
,
fundament
,
bază
. ♢
Loc
. adj.
De temei
= de
bază
,
solid
,
serios
;
însemnat
,
important
.
Fără
(sau
lipsit
de) temei
=
fără
bază
reală
,
neîntemeiat
,
fictiv
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu temei
=
a)
întemeiat
;
solid
;
b)
(care este) de-a
binelea
,
temeinic
.
2.
Motiv
,
pricină
,
cauză
;
prilej
.
3.
(Pop.)
Toi
,
miez
,
mijloc
(al unei
acțiuni
, al unui
interval
de
timp
).
Temeiul
nopții
.
4.
(Înv.)
Grosul
unei
armate
. – Din sl.
temelĩ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia temei
TEMÉI
s.
1.
v.
bază
.
2.
bază
,
esență
,
fundament
,
temelie
, (înv.)
cap
.
(~ul
teoriei
sale
.)
3.
v.
justificare
.
4.
j
ustificare,
logică
,
motivare
,
noimă
,
rațiune
,
rost
,
sens
.
(Nu
văd
~ul
comportării
lui.)
5.
v.
cauză
.
6.
v.
motiv
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia temei
TEMÉI
s. v.
abundență
,
bază
,
belșug
,
bogăție
,
fundament
,
fundație
,
gros
,
îmbelșugare
,
îndestulare
,
miez
,
mijloc
,
mulțime
,
prisos
,
putere
,
talpă
,
tălpoi
,
temelie
,
toi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia temei
teméi
s. n., pl.
teméiuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia temei
TEMÉ//I ~iuri
n.
1)
Element
esențial
de
temelie
;
parte
fundamentală
.
A
surpa
~iurile
vechi
.
♢
De ~
a) de
bază
;
fundamental
; b)
serios
; c)
însemnat
.
Fără
(
sau
lipsit
) de ~
lipsit
de
bază
reală
;
neîntemeiat
.
Cu ~
a) care se
sprijină
pe o
bază
solidă
; în
mod
solid
; cu
temeinicie
.
A pune ~ pe ceva (
sau
pe cineva)
a se
bizui
pe ceva (sau pe cineva); a
conta
. 2)
Fenomen
care
provoacă
sau
determină
apariția
efectului
;
pricină
;
motiv
;
cauză
. ♢
Cu tot ~iul
având
destule
motive
; pe
deplin
justificat
. 3)
pop.
Partea
centrală
a unui
fenomen
în
desfășurare
;
toi
.
~iul
iernii
. ~iul
mesei
.
/<sl.
temeli
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia temei
teméi (-iuri),
s.n. –
1.
(Înv.)
Temelie
,
fundament
. –
2.
(Trans.)
Suport
,
soclu
. –
3.
Esență
,
bază
,
fundament
. –
4.
Importanță
,
esență
. –
5.
(Înv.)
Grosul
,
partea
principală
a unei
armate
. – Mr.
θimel’u
. Mgr. θεμέλιον (Roesler 577; Murnu 55;
Iordan
,
Dift.,
134),
poate
parțial
prin
intermediul
sl. (bg., sb., cr.)
temelj.
– Der.
temeinic
,
adj. (
fundat
,
bazat
,
autorizat
,
solid
,
trainic
);
netemeinic
,
adj. (
nesigur
,
îndoielnic
,
inconstant
);
temeinicie
,
s.f. (
soliditate
,
seriozitate
);
netemeinicie
,
s.f. (
lipsă
de
soliditate
);
întemeia
,
vb. (a
funda
; a
institui
, a
crea
; refl., a se
baza
, a se
clădi
pe );
întemeietor
,
adj. (
fondator
);
neîntemeiat
,
adj. (
nefondat
). Cf.
temelie
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia temei
TÉMĂ
,
teme
, s.f.
1.
Idee
principală
care este
dezvoltată
într-o
operă
, într-o
expunere
;
subiect
;
aspect
al
realității
care se
reflectă
într-o
operă
artistică
. ♢
Loc
. prep.
Pe
tema
...
= în
jurul
problemei
...,
despre
problema
...
2.
Motiv
melodic
dintr-o
piesă
muzicală
. ♢
Temă
cu
variațiuni
=
compoziție
muzicală
care
constă
în
definitie
/enunța">
enunțarea
unei
teme
și în
definitie
/valorifica">
valorificarea
ei prin
diferite
transformări
ulterioare
.
3.
Exercițiu
scris
dat
școlarilor
,
studenților
etc.
pentru
aplicarea
cunoștințelor
dobândite
.
4.
(Lingv.)
Grupare
de
elemente
din
structura
unui
cuvânt
,
constituită
din
rădăcină
,
urmată
de o
vocală
tematică
și
adesea
de
unul
sau mai
multe
sufixe
(
gramaticale
sau
lexicale
) ori
precedată
de
prefixe
și
caracterizată
prin
faptul
că este
comună
formelor
unuia
și
aceluiași
cuvânt
. – Din lat.
thema
. Cf. fr.
thème
, it.
tema
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia temei
TÉMĂ
s.
1.
chestiune
,
lucru
,
problemă
,
subiect
, (înv. și
reg
.)
prochimen
, (înv.)
materie
.
(
Mulțimea
și
diversitatea
temelor
discutate
; să
trecem
la
tema
care
interesează
.)
2.
motiv
.
(
Temă
literară
,
muzicală
.)
3.
lecție
, (înv.)
matimă
,
tablă
.
(Și-a
învățat
tema
pentru
mâine
.)
4.
(LINGV.)
(înv.)
tulpină
.
(
Tema
unui
cuvânt
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia temei
témă
s. f., g.-d.
art
.
témei;
pl.
téme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia temei
TÉM//Ă ~e
f.
1)
Idee
fundamentală
tratată
într-o
lucrare
(
științifică
,
artistică
etc.).
~
actuală
.
2)
Frază
sau
peisaj
care
formează
desenul
melodic
sau
ritmic
al unei
compoziții
muzicale
;
motiv
.
~ cu
variații
.
3)
Lucrare
scrisă
dată
spre
executare
(
acasă
)
elevilor
sau
studenților
. 4)
lingv.
Parte
a
cuvântului
care, pe
lângă
rădăcină
,
poate
cuprinde
sufixe
sau
prefixe
și este
comună
formelor
flexionare
ale
cuvântului
.
~
nominală
. ~
verbală
.
[G.-D.
temei
] /<lat., ngr.
thema
,
fr.
thême
,
germ.
Thema
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia temei
TÉMĂ
s.f.
1.
Subiect
,
materie
,
problemă
(
principală
) care
urmează
să fie
lămurită
;
ideea
fundamentală
care se
dezvoltă
într-o
expunere
, într-o
operă
literară
etc. ♦
Grup
de
fenomene
, de
aspecte
ale
vieții
materiale
și
spirituale
prezente
în
opera
de
artă
. ♦
Motiv
melodic
al unei
compoziții
muzicale
, pe care se
compun
variațiunile
.
2.
Subiect
de
compoziție
pentru
școlari
. ♦
Lucrare
(
scrisă
)
pregătită
de un
școlar
.
3.
(
Gram
.
)
Parte
a unui
cuvânt
alcătuită
de
rădăcină
,
împreună
cu
prefixele
și
sufixele
. [Cf. fr.
thème
, it.
tema
, lat.
thema
< gr.
thema
–
subiect
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia temei
TÉMĂ
s. f.
1.
subiect
,
problemă
principală
care se
dezvoltă
într-o
expunere
;
aspect
al
vieții
care se
reflectă
într-o
operă
artistică
. 2.
motiv
melodic
al unei
compoziții
muzicale
pe care se
compun
variațiunile
. 3.
lucrare
scrisă
dată
elevilor
pentru
aplicarea
cunoștințelor
. 4. (lingv.)
parte
a unui
cuvânt
alcătuit
din
rădăcină
(
împreună
cu
prefixele
și
sufixele
),
comună
numai
unuia
și
aceluiași
cuvânt
. 5. (
mil
.) ~
tactică
=
plan
stabilit
pentru
a
servi
ca
bază
studiului
teoretic
sau
practic
, cu sau
fără
trupe
, al unei
operații
de
război
. (< fr.
thème
, lat., gr.
thema
, it.
tema
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia temei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK