Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția Suflare definiție dex
Suflare
găsește rime pentru
Suflare
Cuvinte apropiate:
suflare
SUFLÁRE
,
suflări
, s.f.
1.
Acțiunea
de
a
sufla
și
rezultatul
ei. ♦
Aerul
respirat
; Fig.
faptul
de a
trăi
, de a
exista
. ♢
Loc
. adv.
Într – o suflare
= într-o
clipă
,
foarte
repede
. ♢ Expr.
Fără
(de) suflare
=
a)
cu
respirația
oprită
(ca
urmare
a unei
stări
psihice
sau
fizice
neobișnuite
),
foarte
uimit
,
speriat
etc.;
b)
fără
viață
,
mort
.
A-și da
suflarea
(de pe
urmă
)
= a
muri
.
2.
Ființă
,
viețuitoare
;
p. ext.
oameni
,
lume
,
popor
.
3.
Adiere
de
vânt
. – V.
sufla
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia suflare
SUFLÁRE
s.
I
.
1.
v.
respirație
.
2.
suflu
.
(Dintr-o ~ a
făcut
să
zboare
hârtia
de pe
masă
.)
3.
tragere
.
(~
nasului
.)
4.
v.
bătaie
.
5.
adiere
,
boare
,
pală
,
suflu
,
undă
, (
rar
)
scutur
, (Olt.)
reveneală
.
(Nu se
simțea
nici o ~ de
vânt
.)
II
.
1.
v.
poleire
.
2.
(
TEHN
.)
sablaj
,
sablare
,
sablat
.
(~ unei
piese
metalice
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia suflare
SUFLÁRE
s. v.
animal
,
creatură
,
dobitoc
,
făptură
,
ființă
,
lighioană
,
lume
,
necuvântător
,
vietate
,
viețuitoare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia suflare
sufláre
s. f. (
sil
.
-fla-
), g.-d.
art
.
suflării
;
(
respirații
,
procedee
tehnice
,
adieri
) pl.
suflări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia suflare
SUFL//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
SUFLA
. 2)
v
.
A
RĂSUFLA
.
♢
A-și
reține
~area
a
întrerupe
respirația
.
A i se
tăia
cuiva ~area
a i se
opri
cuiva
respirația
(de
spaimă
, de
mirare
etc.).
Fără
(de) ~
mort
.
A-și da ~area (de pe
urmă
)
a
muri
.
Într-o ~
foarte
repede
. 3)
poet
.
Tot ce
suflă
,
respiră
(
fiind
viu
); ceea ce are
viață
;
viețuitoare
;
vietate
;
ființă
. ♢
Nici (o) ~ de
om
nimeni
. [
Sil
.
su
-fla-] /
v.
a
sufla
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia suflare
SUFLÁ,
súflu
,
vb. I.
1.
Intranz. A
elimina
aer
din
gură
sau din
plămâni
cu o
anumită
forță
; a
expira
forțat
aerul
. ♢ Expr.
A
sufla
în
lumânare
(sau
în
lampă
) = a
stinge
lumânarea
sau
lampa
expirând
cu
putere
aerul
asupra
flăcării
.
A
sufla
în
foc
= a
expira
producând
un
curent
de
aer
,
pentru
a
înteți
flacăra
.
Cine
s-a
fript
cu
ciorbă
suflă
și în
iaurt
= o
experiență
neplăcută
te
face
mai
prudent
decât
este
necesar
.
A
sufla
cuiva ceva
(sau
pe cineva
)
de sub
nas
= a-și
însuși
cu
îndrăzneală
ceea ce se
cuvine
altuia
; a
fura
a
șterpeli
. ♦ Tranz. A
face
ca ceva să se
împrăștie
sub
acțiunea
aerului
expirat
cu
putere
. ♦ Tranz. A
elimina
mucozitățile
nazale
expirând
puternic
. ♦ A
introduce
cu
gura
aer
în
deschizătura
unor
instrumente
pentru
a
produce
sunete
; (
despre
unele
instrumente
) a
suna
, a
cânta
.
Suflă
în
fluier
.
Suflă
trâmbițele
.
♦ A
produce
(
mecanic
) un
curent
de
aer
sub
presiune
.
2.
Intranz. A
respira
greu
, cu
efort
; a
gâfâi
. ♢ Expr.
A nu (mai)
sufla
=
a)
a fi
mort
;
b)
a
sta
liniștit
,
nemișcat
; fig. a nu mai
protesta
, a nu
crâcni
.
3.
Tranz. A
fabrica
obiecte
de
sticlă
folosind
procedeul
introducerii
de
aer
într-o
mică
masă
de
sticlă
topită
.
4.
Tranz. A
acoperi
(un
obiect
de
metal
) cu un
strat
subțire
de
metal
prețios
; a
arginta
, a
auri
.
5.
Intranz. (
Despre
vânt
) A
bate
.
6.
Tranz. A
vorbi
încet
(și în
secret
); a
informa
pe
ascuns
. ♢ Expr.
A nu
sufla
un
cuvânt
= a nu
spune
nimic
, a ține
secret
. ♦ A
șopti
actorilor
rolul
în
timpul
reprezentației
. ♦ A
șopti
cuiva
răspunsul
pe care
trebuie
să-l
dea
la o
întrebare
. – Lat.
sufflare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia suflare
SUFLÁ
vb.
I.
1.
a
gâfâi
, a
pufăi
, (
reg
.) a
răsufla
. (~
după
atâta
alergătură
.)
2.
a-și
trage
.
(Te
rog
să-ți ~
nasul
!)
3.
v.
cânta
.
4.
v.
suna
.
5.
v.
șopti
.
6.
a
bate
, a
trece
, (
reg
.) a
vântura
.
(
Crivățul
rece
~
peste
sat
.)
II
. v.
polei
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia suflare
SUFLÁ
vb. v.
răsufla
,
respira
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia suflare
suflá
vb. (
sil
.
-fla
), ind. prez. 1 sg.
súflu
, 3 sg. și pl.
súflă
;
ger
.
suflând
;
part
.
suflát
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia suflare
A SUFLÁ súflu 1.
intranz.
1) A
expira
cu
putere
; a
elimina
forțat
aerul
.
~ în
ceai
. ~ în
foc
.
♢
A-i ~ cuiva în
borș
(sau
~ în
borșul
cuiva
)
a se
amesteca
nepoftit
în
treburile
cuiva. 2) A
introduce
și a
scoate
aerul
din
plămâni
; a
respira
. ♢
A nu mai ~
a) a fi
mort
; b) a nu se
opune
; a
tăcea
chitic
; a nu
crâcni
. 3)
(
despre
vânt
)
A
purta
curenți
de
aer
; a
bate
. 4)
(
despre
instrumente
muzicale
de
suflat
)
A
produce
sunete
caracteristice
. 2.
tranz.
1)
(
substanțe
pulverulente
sau
obiecte
ușoare
)
A
îndepărta
cu
ajutorul
unui
curent
de
aer
. ♢
Slab
de-l
suflă
vântul
foarte
slab
.
A-i ~ cuiva ceva de sub
nas
a
lua
foarte
operativ
și
fără
nici o
jenă
un
lucru
de la cineva. 2)
fam. (
persoane
)
A
înlătura
ușor
și
repede
(dintr-o
funcție
). 3)
(
obiecte
sau
piese
de
metal
)
A
acoperi
cu un
strat
subțire
de
metal
inoxidabil
, în
scop
protector
sau
decorativ
; a
spoi
; a
polei
; a
metaliza
. 4)
(
obiecte
de
sticlă
)
A
confecționa
prin
introducerea
aerului
într-o
masă
de
sticlă
topită
(dându-i
forma
dorită
). 5)
(
conducte
,
recipiente
,
suprafețe
etc.)
A
curăța
cu
ajutorul
unui
jet
de
substanță
gazoasă
. ♢
~
nasul
a da
afară
mucozitățile
din
nas
. 6)
(
texte
,
replici
,
răspunsuri
)
A
comunica
încet
ca să
audă
numai
adresatul
(la
teatru
, la
școală
); a
șopti
. 7)
(
date
,
informații
etc.)
A
aduce
la
cunoștință
pe
ascuns
. ♢
A nu ~ (nici) un
cuvânt
a nu
scoate
o
vorbă
. [
Sil
.
su
-fla
] /<lat.
sufflare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia suflare
suflá (-lu, – át),
vb. –
1.
A
bate
vîntul
. –
2.
A
expira
. –
3.
A
respira
, a gîfîi. –
4.
A
înteți
focul
, a
aprinde
focul
cu
aerul
din plămîni. –
5.
A
stinge
. –
6.
A
goli
vasul
. –
7.
A
insufla
, a
inspira
, a
sugera
. –
8.
A
șopti
actorilor
rolul
. –
9.
A
șterpeli
, a
lua
pe
furiș
. –
10.
A
auri
, a
acoperi
cu
aur
. – Mr.
suflu
, suflare,
megl.
suflu
,
suflari
.
Lat.
sŭfflāre
(Pușcariu 1673; REW 8430), cf. it.
soffiare,
prov.
soflar,
fr.
souffler
, sp.
sollar
(în
Montaña
asuellar
). – Der.
suflare,
s.f. (
respirație
;
faptul
de a fi;
ființă
vie
);
suflat
,
adj. (
aurit
);
suflător
,
adj. (care
suflă
; s.n., vînturar);
suflătoare
,
s.f. (
muștiuc
de
fluier
);
sufloi
,
s.n. (
foale
; vînturar);
suflu
,
s.n. după fr.
souffle
;
suflet
(mr.
suflet
), s.n. (
respirație
,
răsuflare
;
viață
;
principiu
vital
,
inimă
;
facultate
psihică
,
conștiință
,
bunătate
,
caritate
,
valoare
;
animal
,
ființă
;
persoană
,
individ
), cu suf. -
et
(după
Pascu
, I, 163, din lat.
sŭfflātus
, cu
schimb
de suf.; după Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 226 și
Candrea
, din lat. *
sŭfflĭtus
,
format
ca
hālĭtŭs
de la
hālāre
; cf. Densusianu,
GS,
II, 4);
sufletesc
,
adj. (
spiritual
, de
suflet
);
sufletește
,
adv. (
moralmente
);
suflețel
s.m. (
Banat
,
Anemona
pulsatilla
; Trans.,
Convallaria
majalis
);
sufleți
,
vb. (Olt., a
trăi
);
însufleți
,
vb. (a
anima
, a
insufla
curaj
; a
reanima
, a
readuce
în
simțiri
; a
entuziasma
, a
pasiona
, a
înflăcăra
);
însufleta,
vb. (înv., a
reînvia
);
însuflețitor
,
adj. (
animator
, care
însuflețeste
);
neînsuflețire,
s.f. (
lipsă
de
viață
sau de
suflet
);
neînsuflețit
,
adj. (
inanimat
). Der. din fr.
sufler
,
s.m.;
sufleu
,
s.n.;
insufla
,
vb. (var.
însufla
), vb. (a
inspira
, a
sugera
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia suflare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK