róșu (róșie),
adj. –
1. Arămiu,
purpuriu. –
2. Închis, de
culoarea vinului. –
3. Incandescent,
încins, ca
fierul. –
4. Încins la
față. –
5. (Înv.) De
cupru. –
6. (Înv.,
sec. XIX) Aparținînd
partidului liberal. –
7. Comunist. –
8. (Arg.) De
aur. –
9. (Înv.)
Soldat într-un
corp de
cavalerie în Munt.,
sec. XVI-XVII. –
10. (S.n.)
Fard,
dres. –
11. (S.n.)
Cupă la
cărțile de
joc. – Var.
roș. Mr.
aroș, megl.
roș, istr.
roiș. Lat.
russus (
Diez, I, 358; Tiktin), cf. it.
rosso, sard.
ruju, fr.
roux, sp.,
port.
rojo; sau, mai
puțin probabil din lat.
rǒseus (Pușcariu 1475; REW 7378;
Candrea).
Ambele soluții sînt
posibile, și
rezultatul ar fi
corect (
pentru russus, cf.
coș;
pentru rǒseus, cf.
caș);
pledează în
favoarea primei soluții identitatea semantică. Der.
roși (var.
înroși), vb. (a
face roșu; a
deveni roșu; a se
încinge; a
vopsi ouă de
Paști);
roșeală (var.
roșală), s.f. (
roșeață,
culoarea roșie;
spuzeală;
vopsea roșie);
roșeață (var.
roșață), s.f. (
culoarea roșie;
pată roșie;
erizipel);
roșețea (var.
roșățea, roșețică), s.f. (
crin-de-
baltă,
Butomus umbrellatus);
roșcă, s.m. (
persoană cu
păr roșu sau cu
fața roșcată), cu suf.
-că, cf.
flișcă, țușcă;
roșcat, adj. (
roșiu;
rumen,
roșcovan);
roșcovan (var.
roșcodan, roșcoban), adj. (
roșiatic,
rumen), cf.
rîșcov;
roșiatic (var. Mold.
roșietic), adj. (
roșiu);
roșie, s.f. (
tomată), în
loc de
pătlăgică roșie;
roșior, s.m. (
husar), cf.
roșu 9;
roșioară, s.f. (
pește, Scardinius erythrophtalmus, Rhodeus
amarus;
filimică,
Calendula officinalis;
varietate de
prune,
mere și de
struguri). – Din
rom.
provine rut.
roša „
capră cu
păr roșcat”, mag.
rós, róska (
Candrea,
Elemente, 400; Edelspacher 21).