definiția Praf definiție dex

PRAF,

(2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ♢ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se întrebuințează în patiserie pentru a face sa crească aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică¹ pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ♢ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s.n.] – Din sl. prachŭ.

PRAF

s. 1. pulbere, (Mold. și Transilv.) colb, (Bucov. și Maram.) șperlă, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (Olt. și Munt.) știup. (~ stârnit pe un drum de țară.) 2. praf de pușcă v. pulbere.

praf

s. n., (substanțe chimice sau medicamente) pl. práfuri

PRAF ~uri

n. 1) la sing. Material solid transformat în particule foarte mici și fine; pulbere; pudră. ♢ ~ radioactiv praf care se formează în urma exploziilor nucleare, răspândindu-se la mari distanțe. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face să nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necruțătoare. A face ~ și pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ în ochii cuiva a încerca să amăgească pe cineva, prezentându-i situația altfel decât e în realitate. 2) Substanță pulverulentă având diferite întrebuințări. ~ de dinți. ~ de pușcă. 3) Medicament în formă de materie pulverulentă. /<sl. prahu

praf (práfuri),

s.n. – 1. Pulbere, colb. – 2. Prăfăraie. – 3. Medicament în formă de pulbere. – 4. Iarbă de pușcă (corect praf de pușcă, praf pentru arme). – Var. înv. prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau. Megl. prau. Sl. prachŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), cf. bg., sb., cr. prah, ceh. prach. – Der. prăfărie (var. înv. prăvărie), s.f. (praf mult); prăfos, adj. (cu praf); prăfos, adj. (cu praf); prăfui (var. praftură, ple(a)ftură), s.f. (pămătuf al fierarului; Arg., rege la cărțile de joc; Arg., popă), ultimele sensuri prin sinecdocă, din cauza barbei sale; prăftui, vb. (a stropi cu agheasmă; a da din coadă, pentru a se apăra de muște); prăfuriu, adj. (de culoarea prafului); prăfuros, adj. (plin de praf); sprehui (var. șrehui, sprăhui), vb. (a scutura de praf, a scoate praful), în Mold. – Cf. prahaiță.

a arunca praf în ochi

expr. a amăgi, a înșela

a face praf

(și pulbere) expr. 1. a bate foarte rău. 2. a impresiona puternic (pe cineva).

a face pulberea praf

expr. a fi complet ineficient; a suferi un eșec.

a face rahatul praf

expr. (vulg.) a fi complet ineficient.

a-i da cu praf de mers

expr. (adol.) a pleca în grabă, a fugi.

lapte praf

expr. (tox.) heroină; droguri sub formă de pulbere.

PRAF ÁLB

s. v. cocaină.