țeástă (-éste),
s.f. –
1. Hîrcă,
craniu. –
2. Carapace. Lat.
tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp.
testa, fr.
tête. Tiktin se
îndoiește că
ar fi
moștenit;
dar apare în
vorbirea populară,
chiar dacă circulația lui este în
prezent redusă (
ALR, I, 7). S-a
păstrat mai
bine sub
forma țest, s.n. (înv.,
craniu; înv.,
carapace; înv.,
capitel;
castron sau
vas de pămînt
folosit drept cuptor, se ține
cald peste aluatul care se pune la
copt), din lat.
tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr.
țest, megl.
țost. – Der.
țestos, adj. (care are
carapace,
încăpățînat,
îndărătnic).