Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția Țară definiție dex
Țară
găsește rime pentru
Țară
Cuvinte apropiate:
ara
,
ăra
,
bara
,
bară
,
cara
,
căra
,
câră
,
dara
,
dară
,
dâra
,
dâră
,
fară
,
fără
,
gara
,
gară
,
gâra
,
hara
,
hâră
,
iară
,
mâră
,
nara
,
nară
,
oară
,
oară
,
para
(vb.),
para
(elem. de comp.),
para
(s.f.),
pară
,
păra
,
pâră
,
pâră
,
rara
,
săra
,
săra
,
sără
,
tara
,
tară
,
târă
,
țacă
,
țagră
,
țar
,
țarat
,
țară
,
țarc
,
țarcă
,
țargă
,
țarnă
,
țață
,
țăran
,
țărm
,
țărnă
,
țâcă
,
țâfă
,
țâpă
,
țâr
,
țâră
,
țârău
,
țârâi
,
țârâi
,
țârc
,
țârca
,
țârfă
,
țâță
,
țeară
,
țura
,
vara
,
vară
,
vară
,
văra
,
zară
ȚÁRĂ
,
țări
, s.f.
I. 1.
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
într-un
stat
;
p.ext
.
stat
. ♢ Expr.
Țara lui
Cremene
(sau a
lui
Papură
-
Vodă
) =
loc
fără
stăpân
, unde
fiecare
face
ce-i
place
,
fără
să
dea
seamă
cuiva. (Fam.)
Te
joci
cu țara în
bumbi
?
formulă
prin care se
atrage
atenția
cuiva că
greșește
atunci
când
subestimează
o
persoană
sau o
problemă
.
A
plăti
(cât) un
colț
de țară
= a
valora
foarte
mult
.
A pune țara la
cale
=
a)
a
conduce
, a
administra
o țară;
b)
(
ir
.) a
discuta
o
chestie
importantă
(de
ordin
politic
)
fără
a avea
competența
necesară
;
p. ext
. a
discuta
multe
și de toate. (Pop.)
A se
duce
la țară
(sau
în
țări
) = a se
duce
în
lume
.
Țara e
largă
=
ești
liber
să
faci
ce
vrei
, să
pleci
unde
vrei
.
La
colț
de țară
sau
la
mijloc
de
masă
și la
colț
de țară
= într-un
loc
ferit
de
primejdii
.
Peste
nouă
(sau
șapte
)
mări
(
și
)
peste
nouă
(sau
șapte
)
țări
=
foarte
departe
.
A
ajunge
(sau
a se
face
,
a
rămâne
)
de
poveste
în țară
= a i se
duce
cuiva
vestea
, a
ajunge
de
pomină
. (Fam.)
A
sta
prost
(sau
rău
)
cu țara
= a nu avea
bani
.
Țara
nimănui
=
a)
(în
basme
) țară
fără
stăpân
;
b)
spațiu
neocupat
de
armate
între
două
fronturi
de
luptă
;
zonă
neutră
. ♦ (
Intră
în
denumirea
unor
state
sau
ținuturi
)
Țara
Românească
,
Țările
de
Jos
. ♦ (În
vechea
organizare
politică
și
administrativă
a
României
)
Provincie
.
2.
Regiune
,
ținut
,
teritoriu
. ♦
Șes
.
3.
Locul
în care s-a
născut
sau
trăiește
cineva;
patrie
.
4.
(În
opoziție
cu
oraș
)
Mediu
rural
,
sat
. ♢
Loc
. adj.
De
(sau
de la
)
țară
= de la
sat
;
rural
.
II. 1.
Locuitorii
unei
țări
(
I 1
);
popor
;
națiune
;
p. ext.
oameni
,
lume
. ♢ Expr.
A
afla
târgul
și țara
= a
afla
toată
lumea
.
A se pune cu țara
= a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
2.
(Înv.)
Populație
de la
sate
;
țărănime
. [Var.: (înv.)
țeáră
s.f.] – Lat.
terra
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia țară
ȚÁRĂ
s.
1.
v.
stat
.
2.
v.
putere
.
3.
v.
patrie
.
4.
(
IST
.)
(Mold.)
câmp
,
ocol
.
(~ Făgărașului.)
5.
v.
popor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țară
țáră
s. f., g.-d.
art
.
țării
;
pl.
țări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țară
ȚÁR//Ă țări
f
. 1)
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
.
~
industrial
-
agrară
. ♢
A
trece
peste
mări
și
țări
a
face
un
drum
foarte
departe
.
~a lui
Cremene
loc
unde
domnește
anarhia
.
A pune ~a la
cale
a
discuta
chestiuni
majore
fără
a avea
competența
necesară
.
~a
nimănui
a)
comunitate
dezorganizată
; b)
zonă
neutră
(
între
două
armate
inamice
). 2)
Totalitate
a
locuitorilor
unui
astfel
de
teritoriu
. ♢
A se pune cu ~a
a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
A
afla
târgul
și ~a
a
afla
toată
lumea
. 3)
Loc
unde s-a
născut
și
trăiește
o
persoană
;
patrie
;
baștină
. 4)
fig.
Teritoriu
de
mare
întindere
având
anumite
caracteristici
specifice
(de
climă
, de
relief
,
resurse
economice
);
meleag
;
ținut
;
regiune
. ♢
La ~
la
sat
.
De ~
rural
. [G.-D.
țării
] /<lat.
terra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia țară
țáră (țắri),
s.f. –
1.
Stat
. –
2.
Patrie
. –
3.
Cîmp. –
4.
Popor
,
lume
. – Var,. înv.
țeară
.
Mr.
țară
„pămînt”, megl.
țară.
Lat.
tĕrra
(Pușcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl.
tyarra
, it.,
port
., prov., cat.
terra
, fr.
terre
, sp.
tierra
.
Pentru
evoluția
semantică
izolată
din
rom
., cf. Șeineanu,
Semasiol.,
184 și
Balotă
,
R. hist.,
1937, p. 61-9. – Der.
țăran
, s.m. (
sătean
);
țărancă
,
s.f. (
săteancă
);
țărăncuță
,
s.f. (
țărancă
tînără
; Arg.
bilet
de 500
lei
),
ultimul
sens
,
datorită
efigiei
sale
;
țărănatic,
adj. (înv.,
rustic
);
țărănesc
,
adj. (de țară,
rustic
);
țărănește
,
adv. (
rustic
);
țărăni
,
vb. refl. (a
trăi
ca la țară);
țărănie
,
s.f. (
stare
de
țăran
);
țărănoi
,
s.m. (
țărani
,
mulțime
de
țărani
);
țărănism
s.n. (
mișcare
și
partid
politic
,
fondat
de
Ion
Mihalache în 1918);
țărănist
,
adj. (
membru
al
partidului
țărănesc
român
);
țărînă
(var.
țăr
(i)
nă
,
țerină
), s.f. (pămînt,
ogor
,
arătură
), de la
țară
cu suf. -
ină
‹ sl.
-
ino
(Tiktin; der. din lat.
terrῑna
,
propusă
de Pușcariu 1714;
Iordan
,
Dift.,
115 și REW 8672, este mai
puțin
probabilă
). – Din
rom
.
provine
rut.
cara
„
mulțime
” (Miklosich,
Wander.,
10;
Candrea
,
Elemente
,
403),
pol
.
cara
(Miklosich,
Wander.,
13), rut.,
rus
.
caranin
„
cultivator
” (Vasmer, III, 282).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia țară
a avea o față de drum de țară
expr.
a fi
ridat
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia țară
a da sfară / sfoară-n țară
expr.
a
lansa
un
zvon
, a da de
știre
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia țară
a fi țăran / de la țară
expr. (vulg.)
a fi
bădăran
/
mojic
; a fi
răuvoitor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia țară
BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ
s. v.
năfurică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țară
chior în țara orbilor
expr. (peior.)
mai
bun
decât
alții
în
condițiile
unei
concurențe
foarte
slabe
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia țară
jargoane de popă de țară
expr.
povestiri
sau
întâmplări
știute
de
toată
lumea
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia țară
Țára de Foc
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țară
Țára Româneáscă
(Muntenia) s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țară
Țările de Jos
s. pr. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țară
VÂNTURĂ-ȚÁRĂ
s. v.
aventurier
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țară
vântură-țáră
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țară
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK